Omar Khayyam – Rai? Setea Ta Ajunsă la Cișmea
Rai? Setea ta ajunsă la cișmea;Iad? Tău – în care se oglindește-o stea,Căderea-n Beznă de unde am venit,Care ne cheamă-acasă și ne vrea.Rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Omar Khayyam
Omar Khayyam – Fiecare Firimitură de Pământ Avut-a Viață
Fiecare firimitură de pământ avut-a viață:fost-a chip de soare, fost-a chip de lună ce răsfață.Firul colbului pe chipul dragei șterge-l lin: odatăfirul colbului acesta fost-a chip de mândră fată.
Omar Khayyam – Din Lume Nu-i Nimica Doar Vânt în Mâna Ta
Din lume nu-i nimica, doar vânt, în mâna ta,O pierdere e-n toate şi-o lunecare tristă;Admite că în lume ce e n-ar existaŞi tot ceea ce nu e admite că există.din Rubaiyate (2004), traducere de Geo Olteanu
Omar Khayyam – Cel Ce-a Cules în Viața al Cunoștinței Măr
Cel ce-a cules în viață al Cunoștinței Măr,Pe-adevărata Cale purta-va pașii săi.Numai acela știe că azi e ca și ieriȘi mâine va fi asemenea cu Ziua cea Dintâi.
Omar Khayyam – Zile și Nopți, Atâtea S-au Scurs Înaintea Ta
Zile și nopți, atâtea, s-au scurs ‘naintea ta!Planetele se mișcă, demult, necontenit;Pe praf când calci, ai grijă, prea mult nu apăsa,Pupilă fost-a, poate, a unui ochi iubit.din Rubaiyate (2004), traducere de Geo Olteanu
Omar Khayyam – Robaiat CCLXXXVII
Pentru tine pot orice dojeni și chin să-ndur,Și pedeapsa, jurământul de nu-l țin, o-ndur.Ți-aș răbda oricât cruzimea și de-ar ține până laZiua judecății, tot ar fi puțin s-o-ndur.
Omar Khayyam – O Mie de Ulcioare Acasă la Olar
O mie de ulcioare, acasă la olar,Vorbeau în șoaptă. Unul strigatu-mi-a: ”Omar,Evocă pe olari și pe cumpărătoriCe-am fost de mult sub aștrii, de aur, rotitori. ”
Omar Khayyam – Viața Se Grăbește, Rapidă Caravană
Viața se grăbește, rapidă caravană.Oprește-te și-ncearcă să-ți faci intensă clipa.Nu mă-ntrista și astăzi, făptură diafană,Mai toarnă-mi vin! Amurgul m-atinge cu aripa.
Omar Khayyam – În Parfumatul Prier Când – Beată de Iubire –
În parfumatul prier, când – beată de iubire –Tu îmi întinzi paharul, eu uit ziua de mâineDe m-aș gândi atuncea la rai și mântuire,N-aș prețui, iubito, mai mult decât un câine.
Omar Khayyam – Iubire
Cât de sărac e-acela ce nu poate să spună:„Sunt beat mereu de vinul cel tare al iubirii”.Cum poate el să simtă în zori uimirea firiiȘi noaptea vraja sfântă a clarului de lună?