Versuri corectate și adnotate
Mă întreb pentru ce-i goana apocaliptică de procreare,De la bacterii şi furnici, primate, păsări, om, lepidoptere?Ce ţintă le e aşa supremă într-un etern consum de-amor?..E oare râvna narcis, surdă, doar pentru un existent decor?Şi cui prieşte oare lupta neîncetată pentru-a fiNoi replici, când alt scop nu e, decât perpetuul zi cu zi?..Pentru ce albine viaţa-şi … Citește mai mult
Fii prost. Nu te teme. E prostieeliberarea. În științezburdăm închiși, ca maimuțeleagitate, care bat în gratii.Fii prost. Pacea și omeniasunt prostii. Posibila ordineîn inimă, așa se reține,ca nămolul de râu în albie.Fii prost. La reproș, nu fi zguduit,deși, nu învingi, nu ești biruit.Prost să fii, așa, ca moartea.Cuvântul tău să fie drept, veșnic –vei fi … Citește mai mult
Începe oare început, sau totu-i doar perpetuu ciclu;cum mobila, din lemnul de copac, nu-i din semințenăscute-n luminișuri dintr-un putregai de foste ființeși, Dumnezeu, ce-n joacă ne-a făcut, o să mai facă.. e arbitru?!?și cel ce-ncearc-avid să strângă, fals să se delimiteze,nu-i oare om ce-ncearcă, el, să devină un popordintr-un amestec de-alte și-alte nații, un migrator..că … Citește mai mult
Cu femeia fii bărbat,Însă nu și-amorezat:Cine inima-și păstreazăNu oftează.Cupa umpleți-o cu vinȘi îmbată-te deplin;Numai cine aiureazăNu oftează.Facă lumea orice vrea,Nu zvoni că este rea:Cine gândul nu-și trădeazăNu oftează.
Cum tot este-o alcătuire din elemente disparate?Cum om fărâmă-n plămădire-i și lumea-i om în unicate?Cum gându-i o înlănțuire de ergi înșiruiți… conștiință?…Cum nu-i și fier din plăsmuiri, ce sunt… cum de nu-i ființă?Cum cuarțul ce-n cristale ține e evident că de el știe,Cum și carbon și musca țețe au toți tipar de cum să fie?Cum … Citește mai mult
Geometrie bahică.Hrănit mai mult cu lapte și iaurt,Un grec văzu cu mintea-i înțeleaptăCă între două puncte, cel mai scurtDin drumuri, cu putință, e o dreaptă.Dar axiomul devenit banalȘi însușit de vremile-acesteA fost atunci precum va fi și esteValabil doar pe-un plan orizontal.Și dacă vrei să tragi învățătură,Un plan orizontal, când te gândești,Constați că nu există … Citește mai mult
Mărgea pe șnur de timp non stop,Perpetuu în mișcare de-un bijutier;E viața însăși scumpul colier,Pe-o ață-n două capete în veșnic hop.E ciclul de-nceput, în nesfârșitVândut pentru rulaj la relantiuRisipitor, predând salutul din chipiuÎn sinistru început de suflet istovit.Rostogolire de idei și viseÎn mințile ce n-au nicio idee;Nici de-nceput, din corpul de femeie,Nici din topitul neștiut … Citește mai mult
Cine-i omul de nebiruit?E numai cel pe care nu-l clinteștenimic din ce nu stă-n puterea lui.Numai acesta-i cel ales.A-nvins în bătălia lui dintâi,va-nvinge oare și-n aceea care vine?El n-a putut fi cumpărat cu bani:dar nu-l va câștiga cumva femeia?În miezul zilei și-n mijlocul lumiis-a-mpotrivit victorios:oare va ști să stea-mpotrivă și-n toiul nopții, singur?Va fi el … Citește mai mult
Cum soarele, ce ne va arde într-o ziȘi luna se va prăbuși din ‘nalte ceruri,Nu-i vina ignoranței de-a nu știSă scoatem adevăr dintre misteruri.Ne pierdem timp în dușmănii și crimeDe mii de ani, în loc tot să iubimȘi singuri ne-acordăm drepturi divine;De cine glob să descotorosim!?Creații, ori evoluții de am fi,Nu are vină șobolanul din … Citește mai mult
A-mbătrânit între incendiul Ateneiși stâncile de marmoră din Sicilia.Îi plăceau grotele de pe țărmuri și chipurilefăurite de valurile mării.Vedea în forța oamenilor o plasățesută de zei, în care ne prindem noi înșine.Și-a vrut să rupă plasa.Era ursuz și avea prieteni puțini;dar iată, a venit vremea și-l sfâșiară câinii.