Fiorul care l-am simțit,
Mi-a fost de ajuns.
Chipul tău când l-am privit,
La inimă mi-a pătruns.
Ochii tăi căprui,
Ce dragostos mă privesc,
Fură dragoste oricui
Și n-o mai înapoiesc.
Și tenul tău catifelat,
Îți face chipul tău,
Puțin bronzat,
De neuitat.
Și părul tău șaten,
Îți garantează îndată
Că te iubesc etern,
O prea frumoasă fată.
Cum aș putea să uit,
O așa fată,
Un trandafir printre spini,
O prințesă adevărată.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă admirația profundă și dragostea eternă față de frumusețea unei femei. Versurile descriu detaliile chipului ei, subliniind trăsăturile care îl fac de neuitat și o compară cu un trandafir printre spini, o prințesă.