poezie

Nichifor Crainic – Pasărea Albă

de

Pasăre tainică, pasăre albă,Fulger prin noapte-abia licăritDinspre apus spre răsărit,Pasăre tainică, pasăre albă.Greu e pământul de plânsete ud.Ţipătul groazei tale l-aud,Spintecă noaptea ca un cuţitDinspre apus spre răsărit.Pasăre tainică, pasăre albă,Ce laşi pe ţărmul din asfinţit?Cuib părăsit – trup putrezit.Pasăre tainică, pasăre albă.Moartea-i ca noaptea: hău întunecatÎntre două lumi despicat;Moartea-i ca noaptea: umbră şi vis.Dincolo … Citește mai mult

René Char – Unei Seninătăți Crispată – * – 42

de

Pentru aceste victorii scump plătite care încetează de a mai vorbi.Acum, mă aflu nu prea departe de linia revărsării și de clipa finală în care, în mintea mea prin fuziune și sinteză, orice lucru devenind absență și promisiune a unui viitor care nu-mi aparține, vă voi ruga să-mi dăruiți tăcerea și voia de a pleca.

Radu Gyr – Douăzeci și Unu de Cântece cu Luminițe

de

Odorul meu îl port bijuterie,o rază de bujor într-un pahar.Orice sărut al lui e o cutieunde surâde un mărgăritar.În orice stih şi pas e numai el,îl culc în raze şi-l adorm cu steleşi ca pe-un zbor ceresc de porumbelîl leagăn peste crângul vieţii mele.

Rainer Maria Rilke – Catrenele Valesane XXXII

de

Ce zeiță sau zeuse dăruie-n spațiucă fața-i mereuo căutăm cu nesățiu? Mișcări care umpluaceastă vale purăsunt numai un sufludin vasta-i natură. Iubește și doarme.Puternici ai Sesamului,noi intrăm în trupul săuși dormim în sufletul său.

Georg Trakl – Decădere

de

Deasupra iazuluiPăsările călătoare s-au dus.Sera din stelele noastre bate un vânt de gheață.Deasupra mormintelor noastreSe apleacă a nopții zdrobită frunte.Sub stejari ne legănăm pe o barcă argintie.Mereu răsună ale orașului albe ziduri.Sub arcada de spiniO, fratele meu, ne cățărăm oarbe arătătoare spre miezul nopții.

Giuseppe Ungaretti – Al Șaselea Cântec

de

O, frumoasă pradă,Glasul nopții,Mișcările taleInstigă febra.Numai tu, memorie dementă,Pui mâna pe libertate.Carnea ta de necuprinsȘi tremurândă în oglinzile tulburi,Acele crime, visule,Nu mă înveți să le consum?.Cu voi, fantasme, nu am niciodată măsură.Și de remușcările voastre mi-e plină inimaCând se face ziuă.

Eugenio Montale – Pentru O Floare Tăiată

de

Stinsă în fragedă vârstăse poate spune că ai schimbat tu lumea?Aceasta pentru mine e o certitudine ce n-o potîmpărtăși altora. Nicicând nu suntem siguride noi înșine care avem totuși ochiși mâini să ne vedem, să ne atingem.O urmă invizibilă nu-i din această pricinămai puțin însemnată? Ți-am spus-o într-o ziși tu: asta nu mă privește.Sunt pitulicea … Citește mai mult

Odisseas Elytis – Întâmplare de August

de

Hoinăream prin văzduh și strigam.În primejdie fiind să mă ciocnesc cu fericirea.Am ridicat o piatră și am țintit departe.Soarta prevestită de Soare.Se făcea că nu mă vede.Atunci pasărea copilei luă o fărâmitură de mareși se înălță.

Sara Teasdale – Singura

de

În pofida iubirii, sunt singură,Dincolo de tot ce am luat şi dat –Dincolo de toată tandreţea taUneori de viaţă m-aş fi lepădat.Sunt singură, mă simt ca şi cum aş zăboviPe piscul cel mai înalt al lumii, sub un trudit astru,În jurul meu, doar viscole şi doar zăpadă,Deasupra, cerul larg, din albastru mai albastru;Cu ţărâna potrivnică … Citește mai mult