Zile și nopți, atâtea, s-au scurs ‘naintea ta!
Planetele se mișcă, demult, necontenit;
Pe praf când calci, ai grijă, prea mult nu apăsa,
Pupilă fost-a, poate, a unui ochi iubit.
din Rubaiyate (2004), traducere de Geo Olteanu
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii implacabile a timpului și asupra naturii efemere a existenței. Versurile sugerează că totul este în continuă schimbare și că ar trebui să fim conștienți de fragilitatea vieții. Chiar și praful pe care călcăm ar putea fi rămășițele a ceva ce a fost odată iubit.