Versuri corectate și adnotate
Am la rabat melancolie,C-am strâns prea multă și m-apasăPe aripi, veșnic într-o vrieÎn transa unui alt… acasă. Misterios e nepătrunsul,Neînțeles, de timp trecut,Prezent ce-acum trăiesc… RecursulE-n fond un viitor trecut! De suntem toți, primar, fărâmăDe-un Univers în răspândire,Atunci suntem și frunză, râmă…Rememorați o omenire!? Privesc, ca Nostradamus, jar,Să delirez de toxic gaz,Mă mestecând în timp, … Citește mai mult
– Lui O. A. L. -kaia –.Sub ape-o treaptă ca o râpă-adâncăDucând spre-mpărăția lui Neptun:E Scandinavia ce doarme încă,Nălucă-n vălu-i de ninsori, străbun.Cântarea tace, muzica e mută.Văzduhul însă-i ars de-aroma lor.Și iarna albă, în genunchi căzută,Pios se uită-n ochii tuturor.25 septembrie 1964
Pe sub poduri, Sena toatăEste moarul tristei seri;Ies în față-i și înoatăÎnecații cei de ieri.Nici plăceri și nici dureriSă-i mai miște n-o să poată.Pe sub poduri, Sena toatăEste moarul tristei seri.Sunt aleșii cei din gloatăVeștejite primăveriDe-a necazurilor zloată, —Și le cântă mângâieri,Pe sub poduri, Sena toată.
Ai uitat pădurea departe,Mângâiată de moarte,În Apusenii de granit și tăcereCum ai uita o durere.M-ai lăsat singur cu muntele uriaș,Negurile coboară din munți spre oraș,Amintirea ta zadarnic mă doare,Că-și râde de ea atâta ninsoare.De multă nea și singurătateInima pădurii nu mai bateȘi ochii ce plâng nu pot să vadăTrecerea ta prin proaspăta zăpadă.Am ajuns să … Citește mai mult
În adâncul apeivorbele rămân.Peste-a ei pieptănăturăcerc de păsări și de flăcări.Iar în păpurișuri, martoricare știu ce le lipsește.Vis precis și fără țintăde lemn de ghitară.
Se schimbă frunzele-n păduriCreștetul verde-ncepe să păleascăSe-ntâmplă-n viețuirea tuturorUn fel de împăcare nelumească.Începe toamna, cețurile-n zoriÎntârzie să plece de pe țarăȘtergare uriașe atârnă de stejariȘi-i foarte frig pe lumea din afară.Toate se-ntorc de-acum spre miezul lorColumba strigă apele pe numeSâmburele lin de milă legat interiorȘi-arată fața rece către lume
Frunzele mă atrag spre ele violent,copacii negri din toamnă,sub ochiul lunii lentrefuzând să adoarmă.Aud un ceas bătând în turnore în trecutul îndepărtat,când frigul selenar, nocturnîngheață-n aer, suspendat.Și brusc trecutu-mi pare viitorși urc spre secole latineși-aud un ding, un dang sonoral frunzelor foșnind prin mine.
Neant.Astupă fluierul, vioaraOprește-o să mai sune.Vreau să amuțească tot ce cântă,Flaute, naiuri, orgi și strune.Vreau să adoarmă toate,Să nu răzbată nici o șoaptă.Să văd că viața-i spânzuratăÎntr-un albastru fund de noapte.Tăceți copaci, tăceți fântâni,Ca și cum viața n-a-nceput,Pământul nostru să rămâieÎn cer și soare, orb și mut.Căci ar ajunge o silabăRostită nu pot ști de … Citește mai mult
„La apa Vavilonului…”tulburând clipele somnuluighiersu’ îl zideai la lumânaresemn de duh în răbdare.Vorbele în semănaremelodizau zarea cu zarela apa Vavilonuluitulburând clipele somnului.Rodire în întrebaretaină: cuvintele Domnuluimarea în bobul de saretulburând clipele somnului„La apa Vavilonului…”
Foaie verde de mărar,Sus în deal lângă stejarPlânge o fată cu dorȘi spune păsărilor:Supărată sunt pe lume,Mi-aș face-o casă-n pădure,O căsuță de pământSă stau în ea și să plâng,Să stau acolo-n pustie,Nimenea să nu mă știe,Nici mama, nici frații mei,Să nu sufere și ei.Că văd fetele ca mineAu bărbat și o duc bine,Dar eu nu … Citește mai mult