O mie de ulcioare, acasă la olar,
Vorbeau în șoaptă. Unul strigatu-mi-a: ”Omar,
Evocă pe olari și pe cumpărători
Ce-am fost de mult sub aștrii, de aur, rotitori. ”
Sensul versurilor
The poem reflects on the transient nature of existence, using the metaphor of clay pots to represent lives shaped and reshaped by time and circumstance. The pots whisper of their past, urging remembrance of their creators and those who valued them, highlighting the cyclical nature of creation and decay.