Daniel Vişan-Dimitriu – Colivia Temerilor

Nu poți să-nchizi un gând în colivieDe griji ori temeri care te apasă;Ea, pentru el, nu poate fi o casă,Doar închisoare poate să îi fie.Cât ar fi colivia de aleasă,Un vânt, în ea, nu ar putea să țieCând el nu vrea zăbrelele să știeCă-s gelozii ce-l țin ca într-o plasă.Nici fluturii albaștri n-ai a țineÎnchiși … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Lui Argo

Ai fost cuminte? Ai lătrat la hoți?M-ai așteptat atâtea ore, singur;Ți-a fost și sete? Uite, suntem toți!Hai, facem o plimbare după fete?Da, știu, ți-e greu acum, dar îți vorbescAșa cum ți-a plăcut o viață-ntreagă;Ce-s astea? Lacrimi? Nu pot să le-opresc,Iar timpul n-ar putea să mi le șteargă.Te doare, știu, că nu mai poți să mergi,Ridici … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Armonii Stinghere

A-nceput, de-o vreme,Iarba să răsarăPeste-nsingurarea clipelor boemeDin adâncu-n care totul va să piară.Şi se-nalţă-n lumeMlădioasă, oarbăCare s-ar întinde cerul să-l sugrumeCu întunecatul răsărit de iarbă.Îşi înfige spiceÎntr-un zbor de fluturiCare sângerează-n ropotul de biceStropi de buze arse-n roiuri de săruturi.Rădăcina ierbiiSapă, sapă, sapăCa în sânii toamnei, prin pădure, cerbiiCând împlântă coarne-n ochiul ce-i adapă.Şuieră prin … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Jocul Pasiunii

Lumina lui crea un joc de umbrecu un efect ades hipnotizant,purtându-te prin nori sau hăuri sumbreîn timpul vostru scurt și delirant.Lumina ta se ascundea în umbrăși reflectai doar străluciri din jur,acoperind alcătuirea sumbrăa unui suflet, parcă, imatur.Cu vântul ce adie peste ape,vin amintiri și-ai vrea să fi uitattot ce ți-a scurs izvorul de sub pleoapecând, … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Gânditor și Scăldat în Apus

Străbăteam o cărare a vastei câmpiiCu privirea spre nori și-ascultând ciocârliiRisipite-n văzduh, provocându-mi fioriȘi, în pași, rătăcirea prin câmpul cu flori.Întrebam, când și când, nori, și păsări, și maci,Din priviri ce-mi erau pentru gânduri tălmaci:– Vreți să-mi spuneți, vă rog, pe aici a trecutFericirea, căci eu doar la voi am văzutBucuria de-a fi ocolită de … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Cântec Pe Struna Frunzei Ruginite

Într-o zi când Toamna se-alinta-n oglindă,Mi-am trimis privirea chipul să i-l prindăÎn strânsori de raze-nchipuind o plasăTrasă-adânc în suflet, să îi fie casăȘi să-ncerce-acolo focul să aprindăCât să-mi pară viața, iar, misterioasă.Gândurile-mi, toate, au înconjurat-oMurmurând întruna: “Vrei mireasă, iat-o! ”Nu-mi păsa de verde, nici de primăvară,Nu voiam nici vara să mă-ncingă, iară;Eu, cu Toamna-n suflet, … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Mugur de Lumină

De-aș fi o rază care se strecoarăÎn liniștea pădurii, mi-aș doriUn mugur să ating întâia oarăȘi-n el s-aprind voința de-a trăi. Să fie gazdă el, luminii mele,Să mă îmbrace-n verdele opalPe care l-am văzut lucind în steleȘi-mi pare învelișul ideal. Aș fi, în frunza care se va naște,Puterea vieții-adusă din neant,Aidoma luminii dintr-un PașteOri din … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Cioburi de Lacrimi

Dansez în spațiul dintre două lumipe ritmul cunoscut din noaptea-n carete-am strâns în brațe cu înflăcărare,în pași ce-ai început să mi-i îndrumi.I-ai îndreptat, ușor, spre ritmuri noi,spre un înalt ce nu mai atinsesem,în lumi pe care nu le-nțelesesemnici chiar atunci, călcându-le în doi.Erai strălucitoare ca o steape care o urmam cu bucurieîn noaptea-ceea care-a fost … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Cuvintele Eternului Cărăbier – Glosă

Când mi-am chemat cuvintele-napoi,Era o zi ca toate celelalteRostogolită-n timp ca un șuvoiCe, uneori, mai pare să tresalte,Împrăștiindu-se în veșnicieCu străluciri de stele ce nu pier;Mă fascinează o călătorieSpre lumi ascunse dincolo de cer.Și, totuși, ziua-ceea mi-a rămasÎntipărită-n gândul de tăcereÎnchis acolo-n locul de popasAl amintirii ce, treptat, îmi piereCa fumul, ascultând chemări din zareaSpre … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Ochii Tăi

Se odihneau pe-o pajiște-nflorităȘi-i sorbeau culoarea, ochii tăi,În primăvara-n care, fericită,Mă însoțeai pe ale vieții căi.Îți devenea privirea o visareCe cuprindea tărâmul meu de visÎn care îmi doream cu-nfrigurareSă fii ce-n cartea vieții mi s-a scris.Și-ai fost, și mi-ai rămas, cu ochii-aceiaȘi cu mireasma florilor de mai,Iubirea nesfârșită și femeiaCe-mi însoțește-al zilelor alai.În zile tot … Citește mai mult