Daniel Vişan-Dimitriu – Singurătatea Zorilor
Ți-am întins o mână,Apoi pe-amândouăȘi-am cerut privirea-ți caldă să rămână,Fără nori de gheață, fără stropi de rouă.M-ai privit, miratăȘi-ai întins, uimită,Mâna care-n visuri, noaptea, mi se-aratăCa de zeitate-n marmură cioplită.Și te-am strâns în mine,Te-am purtat prin sângeSpre un loc în care ție să se-nchineSufletul ce-n viața fără tine plânge.Tu, în pieptu-mi îngerCe-mi veghezi iubirea,Știi că … Citește mai mult