Versuri corectate și adnotate
Pe vremea primelor mele iluziiOpinia nu se născuse încă.Acum inundă totul, a izbutit să intrepână şi-n şcolile elementare.Tot mai greu de conceput e să întâlneşti un Mesianeascultat care să spună nu gândiţi.Viaţa nu are prea mult de-a facecu omul şi mai puţin chiar cu ideile.Şi apoi cam ce ar avea de făcut viaţa?Despre asta nu … Citește mai mult
Cel ce-a cules în viață al Cunoștinței Măr,Pe-adevărata Cale purta-va pașii săi.Numai acela știe că azi e ca și ieriȘi mâine va fi asemenea cu Ziua cea Dintâi.
Dragă Kitty, confirm, nici eu nu dau înapoiîn fața adevărului și înaintez împotrivaminciunii, boala secolului. Eu sunt neatârnat,tu ești neastâmpărat, el este neastâmpărat.Ea își scrie amintirile din copilărie caun om mare, din toate punctele de vedere,dureroase și atât de (ne)plăcute.Și-atunci i-au zis pur și simplu:Surioara lui Kafka.Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank
Primăvara mi-o petrec cu-ndrăgostițiiVara zbor în gânduri mari – opuseToamna plec în excursii cu cocoriiIarna rămân cu cărțileȘi caut adevărul dacă există în lume
Tu în esența ta ești statornic poet, statornic în zenitul dragostei tale, statornic însetat de adevăr și dreptate. Pe semne că e un rău necesar faptul că nu poți fi așa, fără preget în conștiința ta.
Da, am o mie de limbi,Și nouă și nouăzeci și nouă minciuni.Deși mă străduiesc să-l folosesc pe celCe nu va face melodia voinței mele.Dar este mort în gura mea.
Unii oameni râdUnii oameni plângUnii oameni trăiescUnii oameni morIar unii oameni fugDrept în focIar unii oameni își ascundFiecare dorință.Dar noi suntem iubitoriiDacă nu mă creziAtunci uită-te în ochii meiPentru că inima nu minte niciodată. Unii oameni luptăUnii oameni cadAlții pretindCă nu le pasă delocDacă vrei să lupțiO să fiu chiar lângă tineÎn ziua în care … Citește mai mult
De-ar vrea dorința de etern, ce-alegeși-nalță gândul, gândul să-mi audă,aripi prinzându-i, nu ar mai fi crudădomnia celui ce-n iubire-i rege….Dar cum e veșnic sufletul prin legeși-n lume trupul timp prea scurt asudă,nu poate simțul, cu oricâtă trudă,esența sufletului s-o dezlege.Deci cum va fi-nțeleasă râvna-mi castă,ce-aprinde și îmi mistuie lăuntrul,de-acel ce-n altul doar pe el se … Citește mai mult
Suntem doar sortiți a fi numai începuturi de adevăr?
O, adevăr, infantă mecanică, rămâi pământ și șoptește în mijlocul astrelor impersonale.