Omar Khayyam – Desfătare
Nu-ți răsădi în suflet copacul întristării,Ci răsfoiește zilnic a desfătării carte.Bea vin și poartă-ți pașii pe căile-ncântării,Căci măsurat ți-e drumul de la surâs la moarte.
Versuri corectate și adnotate
Nu-ți răsădi în suflet copacul întristării,Ci răsfoiește zilnic a desfătării carte.Bea vin și poartă-ți pașii pe căile-ncântării,Căci măsurat ți-e drumul de la surâs la moarte.
Hai, sus! Soarele-a risipit AstriiDe pe Câmpia Nopții și-albaştriOchii zilei se oglindesc pesteTurnul cel Mare – mii de piaștri!În geana zorilor mi s-a părutCa-aud din Crâșmă glas, frățesc salut:„Templul așteaptă oaspeți credincioși,Intrați, nu vă sfiiți, slujba-a-nceput”!Cocoșu-a cântat, umflându-și gușa,Iar cei de-afară-au strigat: „Ușa,Deschideți ușa, știți cât de puținTimp avem de stat și-apoi.. cenușa.”Învie Noul An … Citește mai mult
Uită că-ar trebui să fii răsplătit ieri şi că n-ai fost.Fii fericit. Nu regreta nimic. Nu aştepta nimic.Ce ţi-e sortit, e scris în Carteape care-o răsfoieşte la-ntâmplare vântul Eternităţii.din Catrenele lui Omar Khayyam, catrenul 51 (1945), traducere de Al. T. Stamatiad
Ridică-te, n-ai grijă că lumea-i trecătoare,În veselie viaţa s-o treci şi liniştit;O regulă de este în lumea asta mareNorocul de la alţii nicicând nu ne-a venit.
Iubirea-i pătimire și-nălțare.Cum jarul se preschimbă-n cenușă, nu în rouă,Cel ars de dor e vreasc pe rug de soareȘi din cenușa-i crește floare nouă.
Când zorii strălucirii pe sânii Terrei varsă,Ia cupa și golește-o! Dă-ți lacrima pe-un cânt,Căci zori mereu veni-vor spre noi cu fața-ntoarsă,Când noi vom fi cu fața întoarsă spre pământ.
Cocoșul a cântat, umflându-și gușa,Iar cei de-afară au strigat: „Ușa,Deschideți ușa, știți cât de puținTimp avem de stat și-apoi.. cenușa.”Rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Mă dojeniți că veșnic sunt beat. Ei bine, sunt!Necredincios mă faceți. Și ce dacă-i așa?Puteți orice să spuneți pe socoteala mea.Îmi aparțin. Pricepeți? Și sunt ceea ce sunt!