Versuri corectate și adnotate
Dorințe, regrete, uitare,se scurg printre gânduri și dor,lovite de-o grea nepăsare,în vechi amintiri care mor.Speranțe și planuri și visese-aștern peste stânci de mândrii,zăvozi ai iubirii uciseîn inimi rămase pustii.Cuvinte-ntre rânduri ascunse,ce par să închege un tot,sunt stropi de-ntrebări nerăspunsepăstrate-n al minții chivot.Se scurg, în tumult, și provoacăneliniști în stratul de prund,al minții, ce-i doar o … Citește mai mult
Rondelul plecării.Am să mă călătoresc –Sunt furat ca de ispite,S-o voiesc, să n-o voiesc,Spre ținuturi negândite.Vara este pe sfârșite.Flori în suflet veștejesc.Am să mă călătoresc.Sunt furat ca de ispite.Luminișuri străluciteViața mea o cuceresc.Aripi tainice îmi cresc,Aripi zilnic mai grăbite.Am să mă călătoresc.
Primăvara mi-o petrec cu-ndrăgostițiiVara zbor în gânduri mari – opuseToamna plec în excursii cu cocoriiIarna rămân cu cărțileȘi caut adevărul dacă există în lume
Lui Eugen Simion.Tată vitreg sunt poezieişi văr prin alianţăcu steaua polară.Nenorocitul de mineca un plebeuam intrat în aceastăobilă familie,ca un ins din afară,ca un meteoritfără substanţe organice în pântec,edemonstrând nimic,nici că viaţa a venitde altunde,nici că s-a născutla faţa locului.Ah, sunt un vitreg,şi pe deasupra fără de doi.Un străin faţă de unuUn străin de unuUn … Citește mai mult
Nu ține seama de cei în ochii cărora omul trece doar o etapă a culorii pe spinarea frământată a pământului.Lasă-i să-și depene lunga lor mustrare. Cerneala vătraiului și roșeața norului sunt tot una.
La locul întâlniriiAm așteptatDe un timpOre trecDezolantAceasta gândeamIar despre tineMi-am zisCă mă duciÎntr-o lumeCare ține multCa într-o cameră cu cărțiDin tot ce se vorbeștePe atât se tot scrieȘi-n limbaCare o cunoscSunt multe temeCu știința versificăriiDescrie tuCând dezolantOre trec
Pe umeri pletele-mi curg râu,șuvițele Gorgonei împletitecu șerpi, a mele răsucind verzuila tâmple și pe gâtul ca de sticlăcuvinte-șerpi, inele gâtuindlucios tulburătoarele podoabece mă răsfrâng și cele ce pălescrăsfrântele în sinea mea de pâclădin creștet lung șuvoi gâlgâietor,șuvițele Gorgonei mătăsoase,și ochiul fără noimă împietrindzulufi, inele, bucle veninoase.
Atât de umil aerulmemorând îmbrățișările lumii..Între un fir de iarbă și un fir de nisiproua crește albă nejudecată de mirarea depărtărilorce nu știu frângerea uitată-n strălucirea Luminii.
O, suflete al meu din compilații,te-ncolonezi în viață ca-n armie,când ți se pare că te mai îmbieun piept infatuat de decorații.Până și moartea vine fistichie,ți se arată nuri și roze grațiiși în elegii de ce mai vrei să bei tăriesă ștergi cocleala de pe bioinstalații.Chiar îngerii au cotiere, birocrații,și pudici își ascund culoarea colilie,se-anunță ploi … Citește mai mult
Pașii mei, pe malul mării,Se-ndreptau spre soare-apune,Ca și gândurile meleCele rele, cele bune,Încărcate de luminaRăsăritului de stele.Parcă-n vis, urmam cărareaPe sub valuri noi tăiatăOri ascunsă printre gânduriCa-ntre scânduri și legatăCu otgoane de nisipuriScurse-n mare, rânduri-rânduri.Și mergeam, călcând pe valuri,Printr-un răsărit de noapte,Pe un țărm, cioplindu-mi drumulPrin uiumul celor șapteStele risipite-n cerulNegru. Negru ca și fumul.Daniel … Citește mai mult