Versuri corectate și adnotate
Pe sub poduri, Sena toatăEste moarul tristei seri;Ies în față-i și înoatăÎnecații cei de ieri.Nici plăceri și nici dureriSă-i mai miște n-o să poată.Pe sub poduri, Sena toatăEste moarul tristei seri.Sunt aleșii cei din gloatăVeștejite primăveriDe-a necazurilor zloată, —Și le cântă mângâieri,Pe sub poduri, Sena toată.
Singură să fiu lăsată.Caldă și definitiv muriiîntr-o cameră-nghețată.Seceră cu dinți sclipi.Numai groapa umbră n-areși tânjesc un con căzutîntr-o pată de păianjencare trupuri vii a supt.Și-n lume duce sufletturla fără cavaler.Adu-miun cuțit virgin de tăiat piatradintre pieptul meu și cer.
Negrule, pământule,Negrule, mormântule,Cine se duce sub tinePână-i lumea nu mai vine,Pe cine o dată-ncuiPână-i lumea nu-l descui,Rămân alții să-l jelească,Cât trăiesc să-l pomenească.Rămâi lume cui îi vreaEu mi-am luat partea mea,De-o fost bună, de-o fost rea,Eu m-am folosit de ea.
Cu buze verzi cântă un râu,Smulgând din rădăcină apa,Îi ajunge umbra pân’ la brâu –Și soarele-i închide pleoapa. Soldatul plânge-n capul golPe iarba, Doamne, adormită;Parcă-i un înger ce-n nămolE dus de-a pururi în ispită! Surâsul pare împietrit pe buze,Pământul-i gata să-nflorească-Dragostea tăcerea să-i acuze:Natura-i, Doamne, omenească! Și ochii-s un portret în rouă;De sânge lacrimi parcă … Citește mai mult
Noaptea pe pustia luncăEa în vis de febră umblă.Vântul ursuz scrâșnește-n luncă,luna-n pomi pândește sumbră.Stele-n prealmă prind paloareȘi-ostenită de mizeriiPrind obrajii ei paloare.Iz de putrede materii.Trist foșnește stufu-n baltăȘi ea tremură. Departecântă un cocoș. Pe baltăzori suri îngrozesc de moarte.
Întâi ți se dă corpul doar ție cu chiriepână pricepi că-s sute de locatari în el.Penibil ca o gloabă ce intră-n fierăriec-ar vrea dintr-o potcoavă să-și toarne un inelo să te joci o viață de-a butlerul cu lordulce-ți hăituiește vulpea pitită sub buric,te duci la spițerie că te trimite cordulsă-i iei anticolivă și prafuri antidric,o … Citește mai mult
Cuvântul din urmă.Arendaș al stelelor,străvechile zodiimi le-am pierdut.Viață cu sânge și cu poveștidin mâini mi-a scăpat.Cine mă-ndrumă pe apă?Cine mă trece prin foc?De păsări cine mă apără?.Drumuri m-au alungat,De nicăieri pământulnu m-a chemat.Sunt blestemat!.Cu cânele și cu săgețile ce mi-au rămasmă-ngrop,la rădăcinile tale mă-ngrop,Dumnezeule, pom blestemat.(1924)
Castelane brune lin în liniștea de seară,Bătrânii alunecă, de galben frunze-atinse.Glumește mierla-n cimitir cu rude stinse,Cu blondu-nvățător Angela-i mai ușoară.Se uită moartea din vitralii: chipuri pure,Dar trist și negru sângeriul fond e-n sine.Azi poarta-nchisă-i, cheia capelanu-o ține.Blând sora-n parc vorbește cu fantome-obscure.În pivniți vechi dă vinu-n auriu, curatul.Miros de mere dulci. Extazul nu-i departe.Copii în … Citește mai mult
Ce faci tu, literatură?Tulburi câțiva tineri caraghioși din provincie,așezi negustorul de hârtiela masa celui cu burta plină de litere,pui păduchi de aur în chica boemuluiși tricolor pe pieptul academicianului,dar nu poți îndulci apa înecatului,nici topi zăpada leprosului,nici îngrășa vinerea săracului.Când vin contabilii Domnuluicu terfeloagele lor de măsurat căința,tu cu porumbeii,tu cu gugustiucii,tu cu păsăreleleurci în … Citește mai mult
Când te văd goală îmi amintesc pământul.Pământul-ntins, neprihănit de cai.Pământul fără-o trestie, formă purăînchisă viitorului: hotar de argint.Când te văd goală înțeleg nelinișteaploii ce caută un mijloc fragil,ori febra mării cu chip uriașce nu-și întâlnește lumina obrazului.Sângele va suna prin iatacuriși va veni c-o sabie fulgerătoaredar tu nu vei ști unde se ascundinima broaștei sau … Citește mai mult