Ion Caraion - Umbre și Ele Obosite Scaunele
Umbre și ele obosite, scaunele. / Tavanul e rănit pe alocuri de o lampă. / … →
Umbre și ele obosite, scaunele. / Tavanul e rănit pe alocuri de o lampă. / … →
Și câte flori în crâng nu pier – / Sau pe vreun deal mărunt – … →
Soarele-n beci / tăiat, acru. / E un masacru. / Vei veni. O să treci. … →
Să nu te bucuri, nu, prea mult / de viață, de acest tumult / care … →
O, desfrunzirile din urmă! / Te uită, vastele păduri / Stau veștede sub greaua turmă … →
De ce întârzie taurul? / Firea mea e-o pânză roșie. / Oare nu văd ochi … →
Las, deci, mai asurzit de iarbă / și mai păscut de cai fantastici / decât … →
Rai? Setea ta ajunsă la cișmea; / Iad? Tău – în care se oglindește-o stea, … →
Pierit și cu moartea fluturând / aidoma unui grajd părăsit de armăsari / puțind de … →
Pe cine, pe cine să cânt / în jocul cu morți fugiți de pe dric? … →