Versuri corectate și adnotate
Singurătatea mea de toate zilelenu știu să vorbesc altfelsă mă fac înțeles altfel.Între noioboseală și neîncredereși nesupunere;între ceea ce spunemși ce înțelegețise strânge timpulcu carul și roata/ sub roată.Cuvintele sunt mai bătrânedecât voi; poezia vă aratăcoasta, tălpile, palmele împunseși nu o credeți.
Cel ce-a cules în viață al Cunoștinței Măr,Pe-adevărata Cale purta-va pașii săi.Numai acela știe că azi e ca și ieriȘi mâine va fi asemenea cu Ziua cea Dintâi.
Oricum.Acolo era timp, era calm, era drumîn toate părțile..Niciodată nu va mai fi ieri.Praful ninge cărțile,o ninsoare uscată.Acolo, aici: nicăieri.Nicăieri, niciodată.
A voastră sunt și ieri și azi și mâine,spice-aromind a liniște și-a pâine,chiar și atunci când mă zăriți aieveintrând în ritm nestăvilit de seve.A voastră sunt secunde-nmiresmatede roua trudei dulci pentru cetatechiar și atunci când zorile tristețiidevoră mânzul alb al dimineții.
Când ai să treci pe la mine, urâto?Uneori timpu-i cât o iubire…Arbori de lavăBerbeci de tingireși, ca un fular, norul la gât.Lasă,c-o să fie vreme destulă, destulăși să murimși să-nviem.Orice poeme-o mumie frumoasă.
Și cel care purta în mâini balanțaînaintă, și un șuvoi de greierizimțeau lumina talerului scund.Nu, încă nu era târziu: proporțiistrâmbate, romburi licărind în mânaunor copii prea răsfățați treceaula orizont; de pe copaci rășinaaluneca pe buze de călugări;vagi sunete călătoreau în dungă,piereau! – dar încă nu era târziu.Și-apoi, ce-nseamnă măsurarea umbrei?Suntem – și-atâta tot. Justificareava fi … Citește mai mult
Vrăbiile au ruginitcopiii sunt serioși și spun ta-ta-taoamenii fac orașe, flaute, gesturi și spun tu-tu-tuse-nvață bătrânii să mintăpururi același timpulvăzduhul pururi acelașitu-tu-tu… ta-ta-ta…la interogarea magilorta-ta-ta… tu-tu-tu…se deschid lucrurile se închid lucrurilecine se apără de vorbe și cine apără vorbele?
A treizecea noapte fără lunăCriptomeri de o mie de aniCe-i înfașcă ciclonul.
Cerneală și singurătate.Alb și negru. Măcaratâta rămână.Măcar timpul plecat.Cerul rupt pe fântână.Câmpul nearat.Ziua sfâșiată-n cetate.Măcar negru-i curat.Casele, niște litere, se văd poateașa de albe, din pricină că-n jur(pe nici o lumină nu jur,pe nici un nenufăr)e-ntuneric..Doar pe negru, albul e clar.Doar pe varegrul se vede senin.Singurătate și venin.Lume de-apoi.Marele Urât. Prinți, copoise-nhață unii pe alții … Citește mai mult
Din nou desăvârșitami-e bici și mă dezleagă;s-a dus și ziua-ntreagă:bătu de trei, de nouă, și e seară.Odată cu ursitace moartea ia în șagă,norocul nu-mi dă-ntreaga pace iară.Cu-a anilor povarămă împăcasem de mai multă vremeși-aveam arvuna vieții viitoare,promise de-o pocăită vrere.Pierde mai mult cin’ mai puțin se temela ultima plecare,luptând, bazat pe propria-i putere,cu vechea-nvăpăiere:când la … Citește mai mult