Existence

Alain Bosquet – Tu Ești Obiectul

de

Tu ești obiectul,ideea ce-l înfrumusețează,conceptul care-l ucide.Ești răspunzătoarede fularul acesta galben,ca de o crimă pe pragul unei grădini bătrâne.Când tu numeștiazurul, marea, ciclonul,le împiedici să fie libere.Cuvintele tale,arsuri de fier roșu pe umărul neantului.Tu denaturezi,înțelegând prea mult.

Rainer Maria Rilke – Câinele

de

Se naște din priviri, acolo sus,întruna chipul unei lumi, de preț.Doar uneori, pe-ascuns, un lucru-n plusvenind, se-așază lângă el, răzleț.Când el străbate chipu-acesta jos,dar altfel de cum în este, nu-i inclusși nu-i gonit, ca-n șovăieli supus,realitatea dându-și-o prinos.Acestui chip din care, în uitare,puțin păstrează, implorând aproape,și-aproape-nțelegând, lăsând să-i scapeadâncul înțeles: căci el dispare.

Cassian Maria Spiridon – Sângele

de

Sângelese scurge prin tuburile nopțiiprecum izvoarele planeteitransparent.Sub tropicala razăs-a rătăcitchitaiula eșuat pe țărmulîndepărtat al Andromedeiprintre constelațiide nimeni vizitatedoar telescoape curioaseîncearcă să le afle sensulîn inutila lor rostogolire.Ei! voi umblătoare umbrecum treceți și petrecețiplante și pomiși blânde patrupedefioroaselor felineși încercatul dintre toateel bipedulcum spune Stagiritulpe unde rătăciți.Mă strădui să rămânîncă să rămânprintre cei viiatât cât se … Citește mai mult

Jorge Luis Borges – Despre Ceea Ce Nu Se Știe Nimic

de

Luna nu știe că este liniștită și strălucitoare șinici măcar că este lună; Nisipul că estenisip. Nu există un lucru care să știecă forma lui este rară. Piesele defildeș sunt atât de străine abstractului joc de șah,dealtfel ca și mâna care le mișcă. PoateSoarta omului cu scurte bucurii și lungisuferințe este unealta Altuia. Nu-l știm.Dându-i … Citește mai mult

Mihai Codreanu – Poem Feeric

de

Știți voi simți culoarea și parfumulȘi melodia nopților de vară?E-atâta calm în liniștea de-afară,De parcă Timpul își oprește drumul.În pulbere de foc își sting volumulLuceferi cu sclipiri de piatră rară..Și-n clipa care-ți pare seculară,Trec veacurile-n mintea ta ca fumul.Te vezi fugind prin golul dintre stelePe-un strop de vis rătăcitor ca ele,Mânat de vântul sterp al … Citește mai mult

Charles Simic – Două Ghicitori (Vol. Poeme Timpurii)

de

DOUĂ GHICITORI.Atârnă de un fir-orice ar vrea să fie. Complet dezbrăcat.Tremurând. Uman. Muritor.Pe un fir mai subțire decât razele stelelor.Mișcat de un sentiment,atârnă, imposibil, de neimaginat,între cer și pământ.Eu, spune. Eu. Eu.Și cum se laudă,că tot ce știedespre vântîi este revelat în timp ce atârnă.*Nu e nevoie de cuvinte.Ce face? Nimeni nu știe.O face pe … Citește mai mult

Sorin Cerin – Pe Spatele Compromisurilor

de

Roțile Anilor,stâlcesc în bătaie Depărtările,de noi înșine,pe asfaltul negru și rece al Viciilor,în care ne înecăm Orgoliile,pentru a traversa Rugina Lacătelor,Iluziilor Non-Sensurilor Existenței,ale căror chei,au fost aruncate de către Moarte,în brațele deschise ale Disperării,ce ne înconjoară mormintele Privirilor,din ce în ce mai abătute,ale Destinelor funerare,ce ne-au fost date,de către Greșeala Creației,să le ducem pe spatele,Compromisurilor.

Sorin Cerin – Condiția Umană

de

Răstignit,pe coroana de spini,a Iluziilor Vieții și Morții,Omul,ar trebui să-și fie propriul Mântuitor,care să abolească Păcatele Originare,din Greșeala Creației unui Dumnezeu,zămislită intenționat,să-l țină în lanțurile robiei,a Iluziilor Non-Sensurilor Existenței,cu ajutorul Infernului,care stă la baza prosperității,a Paradisului Sacru,al unor Sfinți imorali,zidiți paradoxal,tot de către Omul,decăzut în Orgiile Penitențelor,pe care trebuie să le urmeze,cu strictețe și smerenie,față … Citește mai mult