Versuri corectate și adnotate
Zile și nopți, atâtea, s-au scurs ‘naintea ta!Planetele se mișcă, demult, necontenit;Pe praf când calci, ai grijă, prea mult nu apăsa,Pupilă fost-a, poate, a unui ochi iubit.din Rubaiyate (2004), traducere de Geo Olteanu
Revină-n glasul meu persanul versSpre-a ne-aminti că timpu-i un diversMod de-a urzi avide visuri vane,În taină risipite-n univers.Din nou să spună că cenușă-i focul,Țărână-i trupul, și că acesta-i jocul:Viața mea și-a ta sunt râu ce curgeNecontenit și repede-n tot locul.Și că impunătorul monumentZidit cu trudă, din trufie, lent,Un vânt fugar e numai, că-n luminaLui Dumnezeu … Citește mai mult
E măsurat de mișcătoarea umbrăA stâlpului pe lespedea-nsorită,De unda râului neobosită.Deșartă goană, nebunie sumbră.E timpul. O, cum seamănă-amândouăCu timpul și cu soarta: a zilei umbrăUșoară, lină; unda care umblăNeostenit, croindu-și cale nouă.În dogorit pustiu el a găsitPlămadă potrivită: grea și fină,Pesemne-nchipuită ca să ținăÎn seamă veacul celor ce-au murit.Ivitu-s-a un instrument ciudat,Expus pe-o etajeră prăfuită,Alături … Citește mai mult
Oricâte stele ard în înălțime,Oricâte unde-aruncă-n față-i marea,Cu-a lor lumină și cu scânteiareaCe-or fi-nsemnând, ce vor nu știe nime.Deci cum voiești tu poți urma cărarea.Fii bun și mare, ori pătat de crime,Același praf, aceeași adâncime,Iar moștenirea ta și-a tot: uitarea.Parcă mă văd murind.. în umbra porțiiAșteaptă cei ce vor să mă îngroape..Aud cântări și văd … Citește mai mult
Mi-e inima ecranul ce-ascunde-a sa iubire.În ochiu-mi ca-n oglindă e chipul ei răsfrânt.Eu, care nu plec fruntea la nici o stăpânirede-aici sau altă lume, mă-nclin pân’ la pământsub jugul milei sale. De-al cunoștinței pomdin Paradis te bucuri. Dar sfântu-mi adevăre amintirea Dragei. Căci fiecărui omde gânduri mintea-i plină, așa cum e-al său dor.În locu-acesta sacru, … Citește mai mult
Doar grăuntele speranței ne-o rămâne pe țărână,dar grădina și seraiul, fără noi – or să rămână.Aur, și argint, și-aramă, banii toți și gologanii –bea-i și toacă-i cu prieteni, altfel ți-i vor bea dușmanii!
Din strașina curată-a veșnicieicad clipele ca picurii de ploaie.Ascult și sufletul îmi zice:Eu am crescut hrănit de taina lumiiși drumul meu îl ține soarta-n palme,nemărginirea sărutatu-m-a pe frunteși-n pieptu-mi largcredința mea o sorb puternică din soare.Din strașina curată-a veșnicieicad clipele ca picurii de ploaie.Ascult și sufletul se-ntreabă:Dar munții – unde-s? Munțiipe cari să-i mut din … Citește mai mult
Trăind, ești doar un trecător;Murind, omul se întoarce acasă.O scurtă călătorie între cer și pământ,Apoi devenim vechea țărână care-am fost prin miile de veacuri.Zadarnic vrăjitoarele cântăresc leacuri în balanța lunii;Fu-sang, copacul imortalității, s-a prăbușit devenind lemn pentru foc.Omul moare, oasele lui albe tac și nu pot rosti un cuvântCând pinii verzi simt în ramuri venirea … Citește mai mult
Umblați, acolo, sus în luminăPe dulce plai, voi, fericite genii!Strălucitoare adieriV-ating ușor, plutindCa degetele-artisteiPe strune sfinte…Neștiutori de soartăCa pruncul în somn,Respiră zeii:Cast ocrotit în mugur născândÎnflorește etern spiritul lor,Și ochii lor fericițiPrivesc în tăcută,Eternă seninătate.Și noi am fost ursițiSă nu aflăm nicăirea odihnă:Dispar și cadSărmanii oameni,Orbește, de la un ceas la altul,Ca apa zvârlită din … Citește mai mult
Ah, știu, sunt tare sărăcăcioșiprietenii mei; alte podoabele-ar trebui, mai nobile,mai bogate, mai strălucitoare.Dar ce înseamnă vorbele acestea?Pereții mei au maniere alese;nu pentru darurile mele mă îndrăgesc.Nu seamănă cu oamenii defel.Și-apoi ei știu prea bine că doar pentru o clipăpe mine mă vor adăpostiși ale mele lucruri. Bucurii, năzuințeși tot avutul meu aici pe pământ.Curând … Citește mai mult