Versuri corectate și adnotate
Când tot ce-auzi e tot ce crezi Ramâne doar să mai și vezi Când tac Cuvinte moi să le-ndoi Cu limba arsă de nesomn Când zac Palete stinse dinspre roți Să tot găsim în linii morți Când fac. Cărbune proaspăt palma ta Nimic din mine-n lumea ta Argint nu mint în chihlimbar E marea neagră … Citește mai mult
Cred când îmi spui că nu plăceai lumii, iubito,În copilăria-ți, și mamei urâtă-i erai,Până când mare-ai crescut, pârguindu-te-n taină;Da, mi te-nchipui ca pe-o copilă ciudată.Floarea din vie, nici ea n-are chip și culoare,Rodul însă, când copt e, farmecă oameni și zei.
La o răspântie în timp,Am întâlnit un fluviu.Oameni haini îi secaseră apele,Timpul însuși uscase albia sărăcită.Mi-am cufundat mâna însetată,În nisipul fin al prundului,N-aveam lacrimi să-mi plâng setea,Dar arșița privirilor mele,A cuprins albia,Stârnind un fluviu de foc,Pornit să-și stingă mânia,În sarea adormită a mării,Tot la o răspântie de timp.
Se revoltă cândva sobele.Prințul Celsius va veni!La catafalcul viselor încinsefocul calm, pastoral va jeli.Din gura cavernă cad un milionjumate de brazi drepți,se aprind cu verde până-n cer,și altfel de vise vor ieși.Grinzi cojite, lemnul de panăcrapă, un cal de lemn nechează!Calciul țâcăne în osul sfârâind,și materia de săpun zbiară.Încet, focurile aprige se golesc,cenușa lor se … Citește mai mult
Nu te poți rupe în două, ci numai în trei,nu ocolirea, ci ruptura închideTriunghiul, vă zic dragii mei,e izbăvirea unei oglinde.Astfel se termină viața meavăzută cu ochiisteaua și calul, glonțul și peștele,iarba încă nepăscută.
Când oasele ne-atinseră pământulȘi-n prăbușire ne-au străpuns obrazul,Iubirea mea, nimic nu se sfârși.O nouă dragoste veni-ntr-un țipătSă ne învie, să ne prindă iar.Și chiar de-ar fi tăcut călduraLucrul acela care se continuaOpus vieții muribunde,La nesfârșit s-ar fi elaborat.Ceea ce noi văzuserăm plutindAlături de durereEra acolo ca-ntr-un cuib,Și cei doi ochi ai lui ne cuprindeauUnindu-ne într-un … Citește mai mult
Singur El are dreptul de a frânge,căci singur El are puterea de a repara.Acela care știe cum să asambleze,știe cum să dezmembreze.Orice ar vinde, El cumpărăceva mai bun în schimb.El lasă casa în ruină,apoi într-o clipăo face mai locuibilă ca înainte.
Rămas bun, de-acum, frate de cruce.Vei porni spre țara ta de lut.Eu prin săbiile zării mă voi duce,Vânturi mari să-mi iasă la răscruce,să-mi dea apa lor amară de băut.Dacă într-o zi o să se vadăvultur de argint pe cer lucind,scoate-ți straiul tău de nun din ladă,pune-ți zările la coapsă ca o spadăși să vii la … Citește mai mult
Din transformări de nedescris învie,Aceste plăsmuiri: să simți! Să crezi în joc!Că flacăra se face scrum se știe,Dar: artă-i doar când scrumul stins ia foc.Magie-i tot! Iar într-al vrajei vast ținut,Vorba comună către slăvi țâșnește,Precum un crescător de păsări izbuteștesă-și cheme porumbelul nevăzut.
Stele parcă sunt pe lângă tineși ce este, bucuros tu iei,căci tu miez de cornalină binenu poți prinde-acestor scarabei.Fără spațiul, care doar ți-aratăcrustele, pe sânge tu să-l porți;mai apropiat și blând vreodatăel n-a fost. Pe-acești gândaci, ca morți,de milenii se-odihnește-afarănedorit de nimeni și solid;și sub legănata lui povară,ațipind, gândacii-n ei se-nchid.