Johann Wolfgang Von Goethe – Sfântul Ioan în Noroi
„Sfântul Ioan în Noroi” se cheamă-o biserică… IatăZic că Veneția, azi, e sfântul Marcu-n noroi.
Versuri corectate și adnotate
„Sfântul Ioan în Noroi” se cheamă-o biserică… IatăZic că Veneția, azi, e sfântul Marcu-n noroi.
Amurgul are astăzi luciri ca de mătasePe care lunecară mâini albe de prințese,Și-n faldurile care pe-albastre culmi se lasăScânteie pietre scumpe din stofe vechi și-alese.Ci mândră de durerea-i în purpura de seară,Cetatea arde facle pe turlele-nnegritePe care vechi coroane de slavă secularăTopeau de aur raze în zile fericite.Pe surele frontoane a vechilor palateUn vis de … Citește mai mult
Ai rochia verde, numai un orb n-o vedeFaci Luna să suspine, lași noaptea să regreteLumina să se-nchine, Soarele să se-mbeteFormele sublime, numai un prost le pierde.Suflarea ta mă-nvie, mireasma ta din pleteFăcute să mă-mbie, de ochii tăi mi-e seteSânii tăi semeți și curbele discreteCântate de poeți fac picturi complete.Rochia-ți e murdară, nu trebuie s-o văd … Citește mai mult
Vara îmbătrânește; mamă cu sângele rece.Rare-s gâzele, firave.În aceste palustre sălașe, doar noiorăcăim și tânjim.Diminețile se risipesc în somnul din jur.Prin stufărișul adânc,molatic se-aprinde soarele. Muștelor le ducem dorul.Bolește mlaștina.Bruma picură păianjeni. E limpedecă spiritul belșuguluialtundeva s-a aciuat. Jalnic,slăbesc oamenii noștri.
Asta nu-i artă, e businessE bar de stripteaseLa bară p***e cu corp de miss pe col cu sifilisIndivizi pe m**e cu măști ca Stanley IpkissNu dau doi bani că are versu’ dichisCă beatu’-i p***sCă dau la mic cu bis de când Erps semna pereți cu „Ill peace”Da’ acum scuip cu plictis și sictir, mi-e greațăSunt … Citește mai mult
Când privesc zilele de-aur a scripturelor române,Mă cufund ca într-o mare de visări dulci și senineȘi-n jur parcă-mi colindă dulci și mândre primăveri,Sau văd nopți ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele,Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filomele,Cu izvoare-ale gândirii și cu râuri de cântări.Văd poeți ce-au scris o limbă, ca un fagure de … Citește mai mult
Nu e steluță tremurătoareSă nu gândească în drum de norLa altă steauă strălucitoare,La alt amor.Numai o viață pe gând de moarte,Numai o frunte ce-a-ngălbenit,Numai un atom fără de soarteNu e iubit.Galbena steauă fără luminăAltar să n-aibă un dumnezeuEste-al meu suflet care declină,Sufletul meu!
Ce trist privesc tabloul acestei generațiiCu viitorul sumbru sau gol la infinit,Plecată sub povara atâtor generații –Vlăstar prea crud, în lene-mbătrânit.Am moștenit din leagăn averea părintească:Înțelepciune stearpă în sipet greu de vini,Un drum de viață neted, făcut să ostenească,Așa cum râzi în silă printre meseni străini.Ce bine-i și ce-i rău – puțin ne pasă!Abia în … Citește mai mult
Seara se-ncheagă-n arbori ca sângele de vităşi jos la masa noastră de parcă nici n-am fi,nebunul se aruncă pe lampă s-o înghităsă i se facă, poate, în măruntaie, zi.La vin scăzut sub ceaţa cu foşnet de veşminte(în bâlciul toamnei îngeri s-au dezbrăcat adesea)o s-auzim cum trece căruţa cu morminte,când munţii au pe limbă un gust … Citește mai mult
Fulgii negri de zăpadăpe întinsuri reci și sumbrerăscolesc trecute umbrepe-a istoriei arcadă.Mulți trecut-au în tăcerepe sub bolțile-arcuitede istorii drămuiteși păzite de-acere.Mulți poeți se perindarăpe întinsuri sumbre, reci,toți, sumerieni și grecilăsând urma legendară.Apollo-și întinse lirabinecuvântând poețiiartele și interprețiibinecuvântând satira.An de an, vremea meschinăa sfărmat de mult arcadastrăjuită de MonadaRes extensa în ruină.Epigonii vin călarepe un Pegas … Citește mai mult