Versuri corectate și adnotate
Doarme Roma prin ruineUmplu crinii atmosferaCu miresme de demult.Sunători din mandolineTrec, zicându-şi „buona sera”.Eu ascult:.Moare cântecul pe cale;Gâlgâitul de chitarăRar şi rar îl mai îngână.A rămas acum pe vale,Strajă nopţilor de vară,O fântână.Salve limpede făptură,Tu, ce-ai pus prin împrejururiFloare albă lângă floare!Prin scirocco şi căldurăNumai tu rămasa-i pururiCântătoare.
Eu vă salut, o, noapte și voi, o, stele albe,Ce disputați domnia acestui loc mereu!A voastră luptă-i demnă s-o vază Dumnezeu!Vai! Omul trece iute cu faptele lui dalbeCe pierd pe calea vieții nestătătorul pas!Tu, singură, natură, tot jună ai rămas!Ce s-au făcut acele troiene de popoare?Acele generații ce-n lume au trecut?Și sclavii și-mpărații? Trăiră un … Citește mai mult
CÂNTUL AL III-LEA – EGIPTUL.Cunoașteți voi pământul ce Nilul a născut?Ce crivățul cu coama de gheață n-a bătut;În care sub cununa-i se-nalță palmierulȘi pare că sprijină cu mândra-i frunte cerulAșa ca o columnă de marmur minunatCe sprijină un templu cu aur înstelat?În care dulcea Ibis de zefiri legănată,În silvele de cactus suspină amorată,În care zea … Citește mai mult
Îți amintești, amurgul la Histria și-n urmăAdâncă noapte-n vata ei neagră ne-nveli,După ce, roșii, norii s-au dus spre mare-n turmăȘi lebede se topiră în lacul Duningi? Trecea peste ruine o tânguire searăȘi peste tava lunii mătănii negre, dungi;Se pregăteau cocorii să părăsească țara;Zăpada cenușie păreau pe grinduri lungi. Mai mulți decât vreodată au dat năvală … Citește mai mult
La Argeș.Desprins din stemă parcă, spre depărtări senine,Un corb bătrân își-ntinde puternic negrul zbor,Și-n liniștea adâncă, din când în când ușor,Din ulmi cad frunze moarte rotind în clipe line.Dar, ca odinioară, de ce azi nu mai vineDomnița să privească, din ‘naltul foișor,Cum soarele-asfințește, împurpurând de dorZăvoaiele umbroase de-o tristă vrajă pline.Când se oglindă-n ape murindele … Citește mai mult
Vestile veneau dinspre mareSau dinspre arsele ogoare, peste colineleCare-n vremi neștiute, lanț de falnice creste erau..Orgolios vuia vântul la porțile cetății,Ciudat se-nvăluiau norii deasupra-i,Voci nevăzute se tânguiau:Și-aici iubirea, cruzimea și moartea,Și aici, nemăsurate ambiții au chemat prăbușirea,Până când uitarea, ca o navă ce nu mai cunoaște țărmul,Cu stinse lumini lunecat-a departe în larg..Care grele au … Citește mai mult
Marea-i tristă-n vântul serii.Pe ruini ce se deșirăLida vede-o icoană-a măriiȘi pe față-i plâng gândiri.Blonda Lid-amor gândește,Marea veche chipul palȘi-n adâncu-i zugrăveștePrin ruini un ideal.Un pescar pe țărmuri treceȘi din placa de argintVede zâna tristă, recePrin risipe rătăcind.Peste-un an în nopți de varăVezi pe luciul vagabond,Cum pescaru-n lume zboarăCu-al ruinei geniu blond.
Mă plimb printre ruinele tale, femeie.Firește, cerul este albastru, ca lângă Mediterana,dar cum este posibilă atâta distrugere?Aleile șerpuiesc pavate cu pietre albe printre statuile decapitate șizidurile rămase-n picioare,pinii răsar de unde nu te aștepți, vizibili prin câte o fereastră, o boltă,o curte interioară cu un ciot de havuz.Sunt fresce, chipuri de animale desenate cu ce … Citește mai mult
La hanul alinării.Deodată m-am trezit,Şi harmăsarii disperăriiÎn spulber de spumă-au poticnit.Din umbra pridvorului şi-a scării-Tu, scumpo, mi-ai zâmbit!Mi-ai zis: Străinule pribeag,De ani te-aştept şi te-am dorit.Când mi-ai sosit în prag,E soarele la asfinţit.Îmi vii cu albe flori la tâmpleŞi mă găseşti între ruine.Ce are să se-ntâmple,O, călătorule străine?
Fulgii negri de zăpadăpe întinsuri reci și sumbrerăscolesc trecute umbrepe-a istoriei arcadă.Mulți trecut-au în tăcerepe sub bolțile-arcuitede istorii drămuiteși păzite de-acere.Mulți poeți se perindarăpe întinsuri sumbre, reci,toți, sumerieni și grecilăsând urma legendară.Apollo-și întinse lirabinecuvântând poețiiartele și interprețiibinecuvântând satira.An de an, vremea meschinăa sfărmat de mult arcadastrăjuită de MonadaRes extensa în ruină.Epigonii vin călarepe un Pegas … Citește mai mult