Christian W Schenk

Christian W Schenk – Coloana Vertebrală

de

Speranțele se tulburăsub agonia plecaților din noi,nu mai sunt semnen-au rămas simboluridecât sub dalta unui cioclu.Speranțe scurse-n catacombemucegăiesc caloteleprinse-n negre amintiri uitateși de semne și de cioclii.Unde-a rămas pământul și pădureaîn care s-a-ncrustat călcâiul și venireailuziilor dintre albe tâmpleexilate-n catacombe de calote?Uitarea nu-i decât părereaunui simbol de-a fi fost semnprintre pierduți.Frate, tu mi-ai furat coloana … Citește mai mult

Christian W Schenk – Cotidiana

de

Păsările vorbesc o altă limbă.Nu face nimic,ne-am obișnuit cu astfel de absurdități.Pe trotuarul de vis-a-visstă o femeie blondăce-mi face semne disperatecu umbrela,(deci plouă),n-o înțeleg,dar n-are a face,m-am obișnuit cu astfel de absurdități.Muza, din spate, îmi dă brânci.O mașină frânează o melodie bizară.De după parbriz mă-njură un clandestinarătându-mi dinții galbeni de nicotinăpromițându-mi cu pumnii ceva.Vine îngrijorat … Citește mai mult

Christian W Schenk – Prefața

de

Primul cuvânt se așază pe o foaieÎmperechiat cu semne și simboluri,Apoi furtuna vieții îl îndoaieRupând din sine tot mai multe goluri.Tot mai adânc se-apleacă nemurireaSperanței care-ntețeșteAmprenta trecătorilor, iubirea –Abia a început și se sfârșeșteUitându-și pana, pagina și firea.

Christian W Schenk – Nocturna

de

Bătrânul clopot bate miezul nopții,pierduțiise întorc pe rând acasă,se lasă dușipe străzile pierdutespre liniștea singurătății lor.Cei fără viseîși găsesc culcușulîntre speranțăși neîmplinire;e frig acoloînsă amintireaadăpostiților îi face fericiți.

Christian W Schenk – Toamna Corbii

de

Vânt de toamnă bate-n frunze,Crengile s-adie,Stropii vinurilor vechiAu plecat din vie. Vânt de toamnă suflă fumuri– amintiri plăcute –Dinspre zilele furateVerilor avute. Vânt de toamnă-i aminteșteApei, ce-și strecoarăClipocitul încă treaz,Să curgă spre moară. Vânt de toamnă-ngălbeneștePaginile goalePeste care corbii tăiDau pe rând târcoale.

Christian W Schenk – Ultimul Păcat

de

Te miri, o, Doamne, cât păcat pe lume!Ne-ai dat pământul, secetă și runeSă descifrăm taina din bob de grâuCând lumea curge-n lume prinsă-n frâu?Că Te-am uitat și am uitat de buneTe miri, o, Doamne, cât păcat pe lume?Te uiți la noi, oglindă ce Ți-e datul,Și nu-nțelegi minunea și păcatul?Ai fost prea vrednic și cu noi … Citește mai mult

Christian W Schenk – După Testament Potopul

de

Ah, pădurea asta veche –Cu frunzișul despuiat –Nu mai știe cea străvecheDatină ce i s-a dat.Nu e vară, nu e toamnă,iarnă, primăvară nu-s;Nu mai știe ce înseamnăAnotimpuri ce s-au dus.Roșie clipește luna,Soarele în azuriu,Stelele sunt toate una,Vântul bate a pustiu.Ne trezirăm într-o lume,Dup-un somn îndelungat,Fără vlagă, fără nume,Fără a ne fi rugat.„După voi potopul vine”Strigă … Citește mai mult

Christian W Schenk – Paralizie

de

În versurile care le-am primitîn dar, de la instanțele-nhămatela birja psalmilor cu cifre de-alfabet,ascunse în cezuri stăteau bastarziiacumulați de timpul netrecut.Și mai stăteau acolo botnițe de pauzeschițând portretul ce-ați fi devenitcontinuând să-mi tac golul de caiebiciuiți în sufletul clepsidrei.Noi am învins prin colectivul sacrupierzând din Dumnezeu un individtrecut în grota sutelor de versurinerecitite-n spațiu, doar … Citește mai mult