Versuri corectate și adnotate
Ai fost cuminte? Ai lătrat la hoți?M-ai așteptat atâtea ore, singur;Ți-a fost și sete? Uite, suntem toți!Hai, facem o plimbare după fete?Da, știu, ți-e greu acum, dar îți vorbescAșa cum ți-a plăcut o viață-ntreagă;Ce-s astea? Lacrimi? Nu pot să le-opresc,Iar timpul n-ar putea să mi le șteargă.Te doare, știu, că nu mai poți să mergi,Ridici … Citește mai mult
Viața de-apoi sigur existăPrin gând, cuvinte de urmași,Ce fac că eul îți persistă…Dar nu participi tu… Îl lași.De-abia atunci ești… spiritual,Nepreocupat de existență;Subiectu… obiect total,Sclipitor tocmai prin absență.Și, nu mai plictisești defel,Căci doar arar ești, amintire,În scris; „DECES” în carnețel…Util la act de moștenire.Noroc că totul e o roatăCât Universul sau Planetă,În care amintiri se-ngroapăÎn … Citește mai mult
De ce cu atâta ușurință spunem mor,Tratând și drama-n superficial,Ne păcălind, luând muribundul în ușor,Crezând că-l vindecăm cu teatral?De ce cu atâta ușurință ne urâm,Uitând de suferința ce-o produce,Când fără suflet amiciții omorâmȘi punem dragostei semnul de cruce?De ce cu atâta ușurință ne mințim,În loc de-un pur și simplu’ adevăr,Esențial; o viață scurtă, să ne … Citește mai mult
Mi-am privit singur sfera, gazdă-n zbor murindăMascând portocaliu cu umbra-i gigantescă,Dar vai ce mică-i.. O priveam, proiecţie terestră‘n suspans straniu, disperând o Lună să reaprindă.O şansă-i că-s ş-alţi mii de sori ce scânteiazăSă-i ţină pedepsitei, satelitei, becu-aprinsSpre neîngheţ năprasnic de neagră-n noapte trează..O rocă prăfuită pierind de dor nestăvilit, nestins.Mă-ntreb pe neaşteptate-n gând sinistru;De s-ar … Citește mai mult
Personaj simbol, de ratat;Exemplu-al unei comune fade,Unde din viață timpul roadeÎn palme mari… destin crăpat.Este un păpușoi de cearăTopit în mințile golașeCe cred în școli de prin orașe…Ce idolu-a urmat cu fală.Îi reprezintă inteligenți,C-un an făcut la facultate;E geniul, cel cu multă carteCe face proiect la petenți!.Este talentul pur, schematic,Uitat într-un burduf jegos,Ajuns un cerșetor … Citește mai mult
Cu moartea-n hazard, viul ţi-l tot creşti, i-l făgăduieşti;Şi te faci dator chiar din prima zi, îi eşti o obişnuinţă,că aşa-i ea de drept, pentru orice lucru, pentru orice fiinţăşi îşi face rondul ca pe-un cart de veghi.. Toţi dumnezei.. eşti!… Doar că-i crudă moartea, o tâmpă, veşnic infantilă,total făr’ de minte, rece, fără suflet, … Citește mai mult
Am luat o lecție de la un câine-O cățea, în fond o umanitate-Despre credința oarbă, de sinceritateFără de margini, peste orice mâine.Am cunoscut-o suflet de gigantÎntr-un sublim de-nțelepciune; stoicNespus nicicând, doar demonstrat eroicZilnic, fără recompense, fără epatant.În veci nu o să știu c-avea dorințe;De pentru câine e cumva vreo fericire?!?Nu mi s-a spus nicicând de … Citește mai mult
Mi-e, fără tine, ochiu-așa pustiu,că nu-mi ajung distanța și privirea,și părăsesc toți sfinții mănăstirea.Te-ai înființat în mine și nu știu?Mă-nvăț de-acum cu zilele de miere,din frunze-mi pun vremelnic așternut,pe-un pat de toamnă, cum doar tu ai vrut,să-ți fac din trup uzină de plăcere.Te voi uita ca în divine rituriși voi proba o stea în răsărituri,Aprilia, … Citește mai mult
Septembrieca o albină de aur cu elitre greleseptembrieca o vulpe furișă peste coline, peste vâlceleseptembrieca un șevalet pe care s-au șters degete vopsite-n cinabruseptembriese sting culorile încet ca într-un candelabru.E toamnăse-ntorc în pământ comorilețiganii își mănâncă viorileîn arbori parcă fremătă cirezipe drumuri e o surpare de monezi.Septembrieca o clinică galbenă în care se așteaptă ploiseptembrieca … Citește mai mult
Întrebi de mineCum îmi mai mergeCa să vezi cum e să stau singurăAșa cum am vorbit.Dacă mă simt bine sau mă simt răuDacă pot râde sau pot plângeÎntrebi de mine din curiozitateȘi aș vrea să-ți spun că îmi e tareDor de tineCă nu mai potSau o să-mi treacăDar nu mai știuEu nu mai simt astaPentru … Citește mai mult