Versuri corectate și adnotate
Mi-e urât și sunt trist și n-am cui să vin ‘n-ajutor,În ceasul când inima geme..Dorințe!.. Ce rost ca zadarnic și veșnic s-adori?..Iar anii să treacă și să te tot cheme!.Să iubești doar vremelnic îți pare a fi mai ușor,Mereu să iubești nu se poate.Dacă-n tine privești, trecutul îți pare un norÎn care plăcerea și chinul … Citește mai mult
Sorbi cupa vieții. Dar când sorbi,Pe dalbele-i chenare,Din ochii-nchiși, din ochii orbi,Curg lacrimile-amare.Când de pe ochi, pe-al morții pragSmulgi ultima năframă,Vezi că și ce ți-a fost mai dragCa vălul se destramă.Și că în golu-i auritDin cupa cea măiastrăDoar visul nostru l-am sorbit –Ea, nu era a noastră.
Că n-o iubesc și n-o ador,Așa mi-a spus cu nepăsare,Vrând nesfârșitul să-l măsorȘi dragostei să-i pun hotare.Disprețuindu-i măreția,O clipă doar, ea-mi dovediCă nu pot alunga robiaCe sufletul mi-l copleși.Că nimeni lanțul nu-mi doboară,Că liniștea mi-e doar atât:Un glas de heruvim ce zboarăPeste-un infern posomorât.
De-o parte, -n tăcere, boieriiAşteaptă spectacolul serii;În mijlocul lorStă regele falnic pe tron;În cerc, pe înaltul balconStau damele-n roi sclipitor.Dar iată, la semnul regal,Scrâşnind se deschide-un portalŞi iese un leuCu umbletu-i greuŞi-n juru-i priveşteRegeşte.Îşi scutură coamaŞi cască alene,Apoi se întinde-nNisipul arenei.Din nou un semnal –Şi-un tigru în saltu-i mortalŢâşneşte săgeatăŞi iată,Pe leu întâlnindu-l,Răcneşte, se-ncinge,Apoi ciudatÎşi … Citește mai mult
Un rege bun puteai să fii.N-ai vrut. Și ți-a plăcut să creziCă poți poporul-n jug să-l ții.Nu-i cunoșteai tu pe francezi!Există judecată chiarȘi pentru țări pe-acest pământ;Și-n timp ce alergai fugarCoroana ți-a căzut, s-a frânt.Cumplită luptă s-a-ncins!Sub steagul libertății, duhulRevoltei în popor s-a-ntinsȘi-un singur glas umplu văzduhul.Mult sânge la Paris a curs!O, cum plăti-vei tu, … Citește mai mult
Taci molcom, nu trezi nici dorAdânc în suflet, nici fior,Căci ele scapără și pier,Precum luceferii din cerRăsar ca să apună iar, –Tu taci și ia aminte doar.Simțirea cui să ți-o încrezi?Iar când te doare, să nu creziCă alții te-au și înțeles.Un gând rostit e un eres…Nu sparge unda de cleștar,Tu taci și soarbe-i vlaga doar.Rămâi … Citește mai mult
Prin munții pustii de la nord, singuratic,Se-nalță un brad pe-un pripor;Se leagănă-n vânt, ațipește; și fulgiiS-aștern și-l acopăr ușor.Visează; și-n vis i se pare că vedeLa sud cum se-nalță stingher,Pe-o stâncă golașă, încinsă de soare,Un mândru și trist palmier.
Când trece vântișorul prin auritul grâu,Și-și leagănă verdeața pădurea răcoroasă,Din umbra dulce-a frunzei sub cerul albastriuVoios îmi râde pruna cea dulce și gustoasă.Ori când de sub o tufă, în dulce primăvară,În ceasul dimineții, în rumeneala seriiPrietenos privește frumoasa lăcrimioară,Argintul viu scăldându-și în roua primăverii.Când pârâiașul rece, scurgându-se prin vale,Șoptind, mă afundă în visuri și uitare,Povești … Citește mai mult
Ședea pescarul tânărPe mal de râu, cântând,Și trestii fără numărSe legănau în vânt.Tăie cu o custurăO trestie din malȘi-o duse-apoi la gură,Suflând ca-ntr-un caval.Iar trestia-nviatăA prins atunci puteri,Șoptind cu glas de fatăȘi glas de adieri.„O, lasă-mă! Dă-mi pace! –Zicea cântând cu-amar –Mă chinui și nu-mi place,Frumosule pescar.O fată minunatăAm fost, la vremea mea,De-o mașteră-ncuiatăCa-ntr-o-nchisoare grea.Mi-am … Citește mai mult
Fulguie-o velă solitarăPe-albastrul mării nesfârșit.Ce-o fi pierdut în altă țară,Acasă ce-o fi părăsit?Îi vuie-n față vânturi, valuri,Catargul scârțâie-n ghioc.Vai! nu râvnește idealuriȘi nici nu fuge de noroc.Desubtu-i unda lină sună,Deasupra – razele-n cununi,Ci ea, rebela, vrea furtună,De parcă tihna-i stă-n furtuni.