Johann Wolfgang Von Goethe

Liniștea Mării

Grea tăcere peste ape, / Marea-și doarme somnul pur, / Plin de griji pescarul vede … →

De te uiți cu grijă în natură, / Unu-n toate ne-ncetat te fură; / Înlăuntru … →

Dat e grecului, din lut / Chipuri să dureze, / De făptura mâinii lui / … →

Vreau un lănțișor să-ți dau acușe, / Cu mlădieri de mult deprins, / Dorind, în … →

Departe-un timp de chipul dragii mele, / Precum se-ntâmplă, și dorind fierbinte / Câștig lumesc, … →

Dacă râvnești să ai zile mai bune, / Să nu regreți trecutul care-apune, / Și … →

Viața omului ce-i? Totuși cu miile pot / Viața să-i judece: ce și cum făptuit-a. … →

Cred când îmi spui că nu plăceai lumii, iubito, / În copilăria-ți, și mamei urâtă-i … →

Te am în gând? Degrabă / Ăst hangiu mă-ntreabă: / „Ce stai liniștit, / Domnul … →

Ies mioare din fâneață, / Ce rămâne-i verde pur. / Dar e-un rai când prinde … →