Versuri corectate și adnotate
De unde acest cearcăn de durerepe-obrazul Frumuseții?Unicornul în fața mării plânge fără lacrimi.Dacă-am putea să-l întrebăm, ne-ar spunecă toate-acestea le-a avut o datăcu iarba și izvorul, într-o țarăcare s-a preschimbat în amintire.Mai mare oboseală ca aceeade-a nu mai fi decât părere-n ochiulunui seraf căzut – nu-i cu putință.
Cum stăm în noapte lângă-o groaznică ebră,Cum șed două cadavre pe-un singur așternut,Mă prinse dor, alături de acest corp vândut,De trista frumusețe ce-n brațe n-o să-mi stea. Vedeam cu-nchipuirea iar măreția dragăȘi ochiul ei puternic, cu farmec înarmat,Și părul ce-i făcuse un coif îmbălsămat,A căror amintire îmi dau amor și vlagă. Cu ce smerenie trupul … Citește mai mult
Ea fu printre noi,de Jorge Teillier.Ea fu printre noi,cum soarele prins de-un copil în oglindă.Cu mâinile sale alunga urâtul din vise,ca mrejele ploiicampestre coșmaruri.Mâinile ei puteau să hrănească-nnoptareadeghizată-n hulub.Frumoasă era ca și cum ai găsicuiburi de potârnichi printre grâne.Frumoasă ca șorțul purtat de o mamă,ca cele cuvinte de-alint după care tânjeam.E cert: Ea fu printre … Citește mai mult
Ai rochia verde, numai un orb n-o vedeFaci Luna să suspine, lași noaptea să regreteLumina să se-nchine, Soarele să se-mbeteFormele sublime, numai un prost le pierde.Suflarea ta mă-nvie, mireasma ta din pleteFăcute să mă-mbie, de ochii tăi mi-e seteSânii tăi semeți și curbele discreteCântate de poeți fac picturi complete.Rochia-ți e murdară, nu trebuie s-o văd … Citește mai mult
Pe voluptatea care rotunji frumosul pântec,încât e prins în piatră – vecinic cântec –se reazimă acuma prăfuite tufe de urzici.Din rănile frumoasei coapse ies furnici.Iubirea a creat această mică și subtilă gurăpe care dalta a sculptat-o în căldură.Acum, în al iubirii cald și dulce leagăn,își face plasa „cap de mort”, păros păiangăn.A fost creată fruntea … Citește mai mult
Finis.Cadavrul impozant pe catafalcul falnic,Sub gaza de argint visa în astă sală..Iar sânul ei pierdut în mortuara gală –Pe veci oprit înmărmurise falnic.
Fata din ceainărieNu mai este așa de frumoasă cum era,Lumina lui august a atins-o deja.Nu mai urcă sprintenă scările;Într-adevăr, și ea se apropie de vârsta mijlocie,Iar strălucirea tinereții pe care o revărsaCând ne aducea feliile de focacciaNu se va mai împrăștia niciodată printre noi… Și ea se apropie de vârsta mijlocie.
Dă-i înapoi crinului alb albul curat,Și rozei pure iarăși culoarea purpurie;Dă-i soarelui ‘napoi acea lumină vieA ochilor ce te condamnă la furat.Dă-i înapoi sirenei, din cântu-i minunat,Cadențele în delicioasă armonie ;Dă-le celor trei Grații-napoi grația, fieȘi doar fiindcă reclamă că liniștea le-ai luat.Lui Venus cea splendidă dă-i înapoi splendoarea;Minervei mintea, arta și pura simplitate;Dianei celei … Citește mai mult
De ce-ar trăi cu-această lume reaCa s-o ridice-n ochii orişicui,Păcatelor o scuză să le dea,Girându-le cu compania lui?De ce obrazul să-şi picteze iarÎn culori moarte, când e plin de-avânt,Şi-al lui bujor frumos să fie doarO umbră-a unei roze pe pământ?De ce-ar trăi, Natura a pierdut,Cum să-i mai curgă-n vene sânge viu?El i-a rămas din tot … Citește mai mult