Sylvia Plath – Toamna Broaștelor
Vara îmbătrânește; mamă cu sângele rece.Rare-s gâzele, firave.În aceste palustre sălașe, doar noiorăcăim și tânjim.Diminețile se risipesc în somnul din jur.Prin stufărișul adânc,molatic se-aprinde soarele. Muștelor le ducem dorul.Bolește mlaștina.Bruma picură păianjeni. E limpedecă spiritul belșuguluialtundeva s-a aciuat. Jalnic,slăbesc oamenii noștri.