Versuri corectate și adnotate
Dedicată lui Richard Beer-Hofmann.Ferestre princiare-n desfătarezăresc ce ne obosește uneori:cetatea care-ntruna, unde aparedin cer pe val o rază, dând splendori,se zămislește, fără-a fi cândva.Și toate diminețile i-aratăopalele ce ieri le mai purta,și-imagini din canaluri scot îndatăși-și amintesc aici de altădată:atunci consimte și se-ntinde-așa,ca nimfa ce lui Zeus i-a cedat.Cerceii îi răsună-n aurore;ea-și urcă-ncet San Giorgio … Citește mai mult
„Tu te ocupi cu botanica? Optica? Ce faci?Nu-i de mai mare folos inimii duioase să miști?”Ah, duioasele inimi; Orice cârpaci le poate atinge,Fie unicu-mi noroc, pe tine, natură, să te ating.
Viața omului ce-i? Totuși cu miile potViața să-i judece: ce și cum făptuit-a.Și mai puțin un poem e; totuși cu miile-l gustă,Cu miile-l critică. Scrie poeme, trăiește!
Veneția adoarme-n valuri…Pe când amurgul trist răsfrânge,Pe mare-n larg și spre canaluri,O lată purpură de sânge,Brodată-n aur și luminăCa vechea-i mantă de regină!Nimic nu mai ne-aduce-aminteDe viața ei de glorii plină,Decât bătrânele morminteȘi catedralele-n ruină;Și glasul mării ce străbatePustiul vechilor palate.Și când Veneția blajinăDuios se tânguie de soartă,Pe turle, blonda lună plinăS-așază-n mila ei supremă,Ca … Citește mai mult
Marea vedeam strălucind, valul cel blând licărea;Vesel sub vântul prielnic, pânza plutea mai departe.În inima mea nici un dor; privirea-nsetatăSe-ntoarse curând către zăpada din munți.Multe comori sunt în sud! În nord însă-i unaCe, irezistibil, mă trage-napoi, ca un mare magnet.
„O gospodină de-aș fi, la casa-mi, să am eu ce-mi trebui,Cinstită aș fi și voioasă, cu drag săruta-mi-aș bărbatul.”Așa îmi cânta, printre alte cântece proaste, o fetișcană,Mie-n Veneția; și n-am auzit nicicând ruga ei evlavioasă.
„O gospodină de-aș fi, la casa-mi, să am eu ce-mi trebui,Cinstită aș fi și voioasă, cu drag săruta-mi-aș bărbatul”.Așa îmi cânta, printre alte cântece proaste, o fetișcană,Mie-n Veneția; și n-am auzit nicicând ruga ei evlavioasă.
Cum trăiești? Spune! Trăiesc! Și de-ar fi hărăziteOmului sute de ani, tot mi-aș dori ziua de mâine, ca azi.
Sarcofagii și urne împodobesc păgânul cu viață;Fauni dansează-mprejur; cu al bacantelor corFac un șirag colorat; grăsunul cu coapse de caprăSmulge sălbatic un glas răgușit tunătorului corn.Surle, țimbale răsună, marmura vezi-o, auzi-o!Zgomotul nu vă-nspăimântă, cum nu-l înspăimântă pe AmorCăruia doar în pestrița vâltoare i-e dragă făclia.Astfel prea plinul biruie moartea; înăuntru cenușaPare-n cuprinsul tăcut, încă s-o … Citește mai mult
Prinții-și imprimă ades în aramă slab argintatăRespectabilul chip; poporul, o vreme, se-nșeală.Șarlatanii-și imprimă pecetea gândirii-nminciuni și prostie.Cui piatra de probă-i lipsește, le ia dreptaur curat.