Versuri corectate și adnotate
Om bătrân – ce are el în viața lui?Se scoală dimineața, și o dimineață în care nu se scoală.Târâș grăpiș se duce spre bucătărie, și acoloapa călduță îi reamintește,că la vârsta lui, că la vârsta lui, că la vârsta luiom bătrân – ce are el în diminețile lui?Se scoală într-o dimineață de vară, și deja … Citește mai mult
Seara fumegoasă de varăprin geamlâcul înalt amestecă pete de lumină în umbreși-mi lasă în inimă o pecete arzândă.Dar cine a (pe terasă lângă fluviu se aprinde o lampă)dar cine a aprins lampa?pentru mica madonă a podului cine-i el? cine?în odaie e-un miros de putreziciune: aiciîn odaie e-o rană roșie care se ofilește.Stelele sunt nasturi de … Citește mai mult
Seară.Acolo nu eram.Aici nu suntem.Omul se oprise la mijlocul ploii și se bătea singur.Vântul se oprise la mijlocul cerului.Poate cade fantoma de pe sârmă.E frumos peticul acela de cer.
Seara-i tristă, cenușie,Marea-mbracă gros lințoliu,pe când cerul se sfâșie-nvăl de doliu.Plâns amar ce se frământăîn abis, prelung, se frânge.Apa-n timp ce vântul cântă,plânge.Laudă viori de brumăraza soarelui ce piere.Psalmodiază alba spumă:miserere.Armonii irump spre stele;briza va purta-n catargcântece triste, greledin larg.Din a zării goarnă arsăcurge-o simfonie rară,parcă muntele-și revarsăvocea clară.Ca un geamăt invizibil…ca un răget aspru, … Citește mai mult
Este peisajul îndepărtat, un clopot,e seara eliberatoare atât de pură;ea pregătește-n noi lent, fără clocoto nouă, o mai tandră figură.Așa trăim și nu ne liniștim niciodatăîntre un arc îndepărtat și pătrunzătoarea-i săgeată:într-o lume de îngeri, prea vagă pentru a-i prinde esențași-o lume prea concretă care-i împiedică celeilalte prezența.
După o zi de vânt,în infinita pace coboarăse reconciliază searaca un amant blând.Totul e clar, liniștit…Orizontul se-ncarcă de culori,luminos, auritun basorelief de nori!
Apusul zilei care moareSuflat e, iar, cu-argintul serii,Pe când în inima tăceriiSe-aude-o palidă rumoare.Pământul-i altul, acum; un astruAsupră-ne veghează, pur,Se sting rumorile din jurÎn glasul apelor, albastru.
Toată lumea este numai în inima pământuluistrăpunsă de o rază de soare:și acum este seara
E atât de rece!Ploaia, cât cuprinde,Vine să îneceZările murinde.Vântul se porneșteCa la o comandă;Nori ce prăbușește,Par, pe cer, ghirlandă.Peste-o zi ce trece,Seara ce-o să vie,Crede că mă-ntreceÎn melancolie.Plouă englezește,Plouă ca-ntr-o toamnăCare își doreșteNori, cu tot ce-nseamnă.E atât de rece!Vântul se pornește …Peste-o zi ce trece,Plouă englezește.Daniel Vișan-Dimitriu(27 feb. 2020, Vol. “Cântecul visurilor”)
Se-ngroapă soarele-ncet pe deal;Este-o caisă coaptă cu-aură de foc.E-un intermezzo static pe același loc.Îl poți privi, e-un gel topit de-un aur ireal.Se duce discul de minune în străfund,În spate cerul este-n flăcări boreal.Albastrul zilei ia un aer mov astral.O vrabie iubitu-și cheamă implorând.Trilul din zi e-un ciripit arar, frugal,Totul devine umbre, doar contur.O boare mlădioasă … Citește mai mult