Versuri corectate și adnotate
Dragu-mi-i a te cânta,Scrisule venit din stele,Orice literă a taCa pe ochii maicii meleDornic o sărut.Bucură-te, scris latin,Ca pe valea dulce-amară,N-ai venit ca un străin,Ai venit la tine-n țaraȘi la frații tăi.Mere purpurii pe ram,Vai cu spic de aur pline,Totuși, ce săraci eramNeavându-te pe tine,Scrisule cel scump.Bucură-te, scris latin,Ca pe valea dulce-amarăN-ai venit ca un … Citește mai mult
Ca să văd o șopârlă de aur.Pătrunjelul sălbatic a podiditfruntea zeului. Iesfetele pe prispă, au frânghii în mânăși mână o herghelie de fluturi.A fi depresiv nu-nseamnă a gândi.N-amestecați bolile cu-ndeletnicirile minții.Râul acela a fost femeia pe care o-nsămânța soarele.Pantofar la coșmare, crepusculul,umblă-n zdrențe pe-acoperiș.Drumul zornăie pe câmp.
Poeții nu-s normali, se spune-ades.Dacă ar fi ca noi, n-ar fi prea bine.Cine-ar sădi credința din eresȘi-ar înmulți cuvintele divine?Adu-i pe lume, Doamne, să ne-nvețeCum să scăpăm de-atâtea disperări,Să îndrăznim visările mărețeȘi din pâraie să întindem mări!Nici după moartea lor noi n-avem pace,Călcăm pe urma lor ca-ntr-un extazStrăină lumea, vine mai încoace,Lacrima lor ne curge … Citește mai mult
Potopul ploii s-a topit în sine,Furtuna toată s-a făcut nimic.Serghei Esenin, mi-i urât cu tine,Și silă mi-i privirea să-mi ridic.Printre copacii cerului se cascăMari aripi neauzite de urechi,Cântarea ta nu poate să trezeascăStrămoșii, din mormintele lor vechi.Ți-a ‘nsângerat cuvintele rebele,Nemărginitul vremilor abis.Nu peste veacuri, ci în tomuri grele,Va răsuna zădarnicul tău vis.Și cineva l-o dramui … Citește mai mult
Una și singură,pulsarîntre Alfa și Omega,lauda locuiește în cerul gurii.Acolo –fâlfâit în locul păsării,cuvântul PASĂRE se ouă în cer.Acolo –suferind în locul inimii,cuvântul INIMĂ nu obosește.Acolo –durând în locul iubirii,cuvântul IUBIRE se-mparte la castori.Din exil,Ioan-fără-Limbă– prințul cu sabia-n teacă –ne-a trimis veste.Să așezăm zale ori câlțiîntre noiși tăișul lucrurilor.Să întemeiemîn albÎmpărăția Cuvintelor.1972Din vol.”Alfabet poetic”
Căci n-avem sfinții voștri, voi ne mustrați, preoți,Deși de-a voastră tagmă suntem și noi cu toți.Și nouă vânătoarea de aur și mărireNe-nsamnă-n astă lume a Răului domnire.Și nouă-nghesuirea pe drumul spre plăcereÎn suflet naște scârbă și inimei durere.Și noi simțim că suntem copii nimicniciei,Nefericiri zvârlite în brazdele veciei.Și sufletu-ne-n tremur ca marea se așterne,Tăiat fiind … Citește mai mult
Poezia– sărmana modestă – 😮 bâtă de a da în broaștele din baltă,un ciomag de bătut câinii,o cârjă de a-mi sprijini neputința,o crenguță căzută toamnadin mărul de după casă,un pețiol,un ghimpe de trandafir,o levănțică concentrată-ntr-o fiolăspre a acoperi mirosul cadavrelor,broaștelor și câinilorși putrefacția neputinței mele.
Arta fiind completă,viața completă,poetul își primește răsplata,arsenalul de sunete și de semne,sentimentul gândirii sale.Se imobilizează,tace infinit,capsulă încapsulată în el însuși.Devine non-râsulcu dinți lungi,non-văzulde cristale tăioase,non existentulcel cu non aparență.Devine absolutul lui a nu fi.Imposibil să-l invoci să-i faci semn să-l implori.El trece la straniul statutde zeu sau de secundă pasargada.Unde nu adie nici întrebareanici tema … Citește mai mult
Mic sălaș în sineala obloanelorCare veșnic la tine mă chemi-Prea aproape mi-e zvâcnetul anilorSpulberați printre neguri și vremi.Codrul, lunca visez adeseȘi tomnatecul nostru lan,Peste care sură se țeseStamba cerului nordic sărman.Nu-mi doresc un afund de lume,Înclinat spre încântec nu-s,Dar în suflet păstrez fără numeGingășia aleanului rus.Îndrăgit-am cărunții cocoriCe în zarea pustie tot țipă,Că nu văd, … Citește mai mult
Unde sunt florile panicii?Din mâinile tale n-a rămas decâtfantoma lorși în păr reptila subterană a aromelor,lamele săbiilor și câte femei goalemăcelărite de lună pe nuferi?.Apoi vine asfințitul pe panoplia lui de plușcu trifoiul umed al pașilorcu apele îmbrățișându-se în întuneric,apele de zăbranic ale nopții.Pe acoperișele orelorvântul joacă zaruriledin pietrișul clipelor.