Versuri corectate și adnotate
Ca leul în fața tabelului lui Mendeleevamusind feroasele-neferoasele,de-o neputință freneticăla sfârșitul de evÎntre Dumnezeu și Geneticăoasele,mă dor oasele.În tramvaie, pe-acoperișuri – mă apucă subito durere de oase ilogică,de care-i răspunzătorpitecantropul pititîn pădurea genealogică.L-o fi tras un curent glacial dinspre sudvreun strănut al naturii haotice,fiindcă-l simt și acum în ciolanul meu ud,congelat ca un fruct de … Citește mai mult
Întâi ți se dă corpul doar ție cu chiriepână pricepi că-s sute de locatari în el.Penibil ca o gloabă ce intră-n fierăriec-ar vrea dintr-o potcoavă să-și toarne un inelo să te joci o viață de-a butlerul cu lordulce-ți hăituiește vulpea pitită sub buric,te duci la spițerie că te trimite cordulsă-i iei anticolivă și prafuri antidric,o … Citește mai mult
Vin sacagiii la ruguri. Maimarelecoboară și-și moaie picioarele,maimiciicântă din muzicuță și-și pun ventuze,iar inspectorii fricii,cusuții la buze,fac economie de vreascuri și-i ceartăcă ard prea mult din artă pentru artă.
Ce faci tu, literatură?Tulburi câțiva tineri caraghioși din provincie,așezi negustorul de hârtiela masa celui cu burta plină de litere,pui păduchi de aur în chica boemuluiși tricolor pe pieptul academicianului,dar nu poți îndulci apa înecatului,nici topi zăpada leprosului,nici îngrășa vinerea săracului.Când vin contabilii Domnuluicu terfeloagele lor de măsurat căința,tu cu porumbeii,tu cu gugustiucii,tu cu păsăreleleurci în … Citește mai mult
Câți morți au stat la masa asta,câți încă vor mai sta la eabând vinul rubiniu din coastamartirului de cafenea. Răpus și tăvălit prin curtespre beciul ca un buzunar,butoaie mari, butoaie scurteca viața cursă în pahar. Vom fi și noi închiși în scânduripoșirci sau vinuri mai de soi,băuți de zei, goliți de gândurica un butoi în … Citește mai mult
Tristețea ta mă face mai urâtși înțelegerea se schimbă-n fricăși zâmbetul își stinge lampa micăpe buzele uitate de sărut.Și parcă, între muguri și lătrat,aprilie e-un fel de berărie,muții se-mbolnăvesc de vorbărie,dar noi ca două stinghii de la pat.O, de-aș putea să mă agăț de-un nor,să locuiesc în râu, să dorm în plantă,să fiu un fel … Citește mai mult
Vine Haplea, dă cu lingura-n sate,soarbe clopote pe nerăsuflate,ară biserici, seamănă panicăși-apoi o seceră cu limba mecanică.Știa ce spune grecul săracu:nu-ți lua turcoaică – îl iei pe dracu,nici casă-n Vlahia – ferește, Doamne,că-i cad ferestrele după trei toamne,că vin cumanii și pecenegiiși gugumanii și viceregiiși-n fruntea oștii săltând buricu,Haplea al nostru cu polonicu.
Când ți se-agață luna de bluză ca o broșă,visez că ești o haltă din cărămidă roșăîn care trenul intră aproape senzual.Dar nu știu, impiegatul din tine se revoltăsau poate simți-l pe-ndârjitul pândind dinspre recoltădeții cu mâini de febră păcatul la semnal?
Azi scriem poezia pe mari bucăți de pâine,arta-i mașinăria de curățat cartofi,chiar tu vei fi cartoful sortit zilei de mâine,actor retras ca melcul în pantofi.Iată cum din teroare pianul spală rufeși sar din pieptul nostru cameleoni de preț,iată cum scoate limba ceasul zvârlit în tufeca vipera aprinsă de fiere și dispreț.Iată cum umblă foamea prin … Citește mai mult
Într-o vineri, pe la prânzul mare,rapița se-mbolnăvi de gălbinare,câinele se scoroji sub masăși-ncepu să plouă din mireasă.Nu mai chiuiți că nu-i a bine,vine cineva dar nu știu cine,merge undeva dar nu știu unde,stați și voi prin șanțuri că vă tunde.Biv-vel-Vierme-i, chiar Jupânu’ nostru,ne-a tocit în mâini la popa-prostu’și acum prin aerul de-amiazăca ne-o chintă spartă … Citește mai mult