Nu e steluță tremurătoare
Să nu gândească în drum de nor
La altă steauă strălucitoare,
La alt amor.
Numai o viață pe gând de moarte,
Numai o frunte ce-a-ngălbenit,
Numai un atom fără de soarte
Nu e iubit.
Galbena steauă fără lumină
Altar să n-aibă un dumnezeu
Este-al meu suflet care declină,
Sufletul meu!
Sensul versurilor
Poezia exprimă un sentiment profund de singurătate și declin, comparând sufletul cu o stea fără lumină, abandonată și neîndrăgită. Viața este văzută ca o apropiere constantă de moarte, iar existența, ca un atom fără soartă.