Stefan Petică – Apusul Soarelui pe Dealuri

Apune soarele pe dealuri.Apune soarele pe dealuriÎn slava purpurei de sângeȘi răsunând adânc din valuriDoineste-un glas și parc-ar plânge;De simți o caldă adiereTrecând pe fruntea ta curatăCa și o șoaptă care piereSub bolta serii înstelată,Să știi că-i ruga mea senină,Ca visul nopților de vară,Ce se înalță-n umbra linăÎn ceasul jertfelor de seară.De vezi plutind pe … Citește mai mult

Stefan Petică – O, Ceasul Trist Al Renunțării

O, ceasul trist al renunțăriiPe frunți a pus melancolii,Și-n glas fiorul înserăriiCu dureroase nostalgii. E oare imnul de-ngropareA fericirilor sfârșiteSau e durere viitoareCăzând pe visuri chinuite? Ah, de-am fi mers pe drumul viețiiÎn mâini cu albe flori de criniPierduți în zarea diminețiiCu visuri blonde-n ochi senini! Ne-am fi pierdut în adorareaEternei sfinte simfoniiCe-ar fi vărsat-o … Citește mai mult

Stefan Petică – Moartea Visurilor

Moartea Visurilor.Păunii verzi plecară în noaptea solitarăCu strigate de jale ca nota care trecePlângând sub ceruri triste; iar sus în turnul receTrei lacrimi umeziră pe coarde de ghitară.Şi palidele trupuri de roze s-adunarăPe marginea-n ruină încet să se apleceMurind ca niște albe columbe-n noaptea rece.O, visele, poema de vise-n noaptea clară!.Şi noaptea cea muiată în … Citește mai mult

Stefan Petică – Xii

Apune soarele pe dealuriÎn slava purpurei de sângeŞi răsunând adânc din valuriDoineşte-un glas şi parc-ar plânge;De simţi o caldă adiereTrecând pe fruntea ta curatăCa şi o şoaptă care piereSub bolta serei înstelată,Să ştii că-i ruga mea senină,Ca visul nopţilor de vară,Ce se înalţă-n umbra linăÎn ceasul jertfelor de seară.De vezi plutind pe blonda razăO umbră … Citește mai mult

Stefan Petică – Fecioara în Alb

Fecioara în Alb.Apune soarele pe dealuriÎn slava purpurei de sângeŞi răsunând adânc din valuriDoineşte-un glas şi parc-ar plânge;De simţi o caldă adiereTrecând pe fruntea ta curatăCa şi o şoaptă care piereSub bolta serei înstelată,Să ştii că-i ruga mea senină,Ca visul nopţilor de vară,Ce se înalţă-n umbra linăÎn ceasul jertfelor de seară.De vezi plutind pe blonda … Citește mai mult

Stefan Petică – Serenade Demonice

Serenade Demonice.O ceată-ntunecată s-a opritTăcută și răsleață la răscruce;Atât de grea îi cade-n asfințitTortura de-a nu ști-ncotro s-apuce.Cât fuse ziua clară s-a-mbuibatCu cântece și joc în loc de pâineȘi beată de plăcere a uitatDe grija zilei groaznice de mâine.Dar seara se coboară răcoroasăȘi-amurgul sărbătoarei e amarCa drojdia cea neagră ce o lasăNăspritul must pe fundul … Citește mai mult

Stefan Petică – Ix – Se Stinse Alba Lampă, Căzând pe Piatra Tare

Se stinse alba lampă, căzând pe piatra tareCu geamăt lung şi jalnic de suflet chinuit,Şi umbra fu ca plumbul în turnul urgisit,Iar corbii s-adunară, strigând în depărtare.Ha, corbii s-adunară strigând în depărtare,Căci pradă lor gătirăm din trupul prihănitCe sta întins şi rece în turnul părăsit:Şi mortul era visul suprem de aşteptare.Şi noi omorâtorii stam palizi … Citește mai mult

Stefan Petică – Ah, Palidele Umbre pe Albele Perdele

Ah, palidele umbre pe albele perdele:Icoane de madone uitate-n mănăstiri,Parfumuri adormite în file de psaltiri,Ce trist le port în suflet în nopți adânci și grele!Acorduri murmurate de negre pianineAtinse-ncet și dulce de mâini ce-au tresărit,Sub visul care, palid, o clipă-a răsărit,Sunt lacrimi neștiute-n tainice suspine.O mână diafană ce lunecă pe clapeTrezind din somn de veacuri … Citește mai mult

Stefan Petică – I

Vioarele tăcură. O, nota cea din urmăCe plânge răsleţită pe strunele-nvechite,Şi-n noaptea solitară, o, cântul ce se curmăPe visurile stinse din suflete-ostenite.Arcuşurile albe în noaptea solitarăStătură: triste paseri cu aripile întinse,Păreau c-aşteaptă semne, şi strunele vibrară,Ah, strunele, ce tremur de viaţă le cuprinse!.Şi degetele fine, în umbră sclipitoarePăreau ca nişte clape de fildeş, ridicatePe flaute … Citește mai mult

Stefan Petică – Nopțile de Legende – Poem în Proză

Nopți împovărătoare, nopți de vară monotonă și lungă!Ce trist vă port în suflet în ceas de singuratecă rătăcire, când visul cade spre amurgurile tragice în cari se cufundară iubirile mele ca un tezaur în mare, un tezaur misterios în marea adâncă!Gândul meu se duce mereu către misterele trecute și în zadar florile fragede de astăzi … Citește mai mult