natura moarta

Daniel Vişan-Dimitriu – Taina Pietrei de Prundiş

de

Ridicase vântul, dintr-un luminiș,Frunzele căzute întru veșniciePrintre mărăcinii unde-o bălărieÎși păzea hotarul propriului tufiș.Le-a urcat în slavă, le-a purtat pe susPeste lumea-n care toamna așternuseNoi culori, intense, parcă nesupusePictorului care-n ceruri le-a compus.Au trecut de norii plini de zile reciFulgerând a moarte înspre pământeni,Au trecut de codri tânguind jieni,Au zărit uitarea-n vechile poteci.Mai plângeau când … Citește mai mult

Dan Botta – Străinul cu Ochi de Genune

de

Treceam cândva călarePe-un aspru drum de munte,Pe triste culmi cărunte,În lume călător.Când, ostenit de lungaPrăpăstioasa cale,Dădei de-o verde valeCu chip fermecător.Se aplecau asupra-iPini uriaşi de strajă,Şi fremăta în vrajăUn plop sub sure stânci.Şi-ntunecatul verde,Şi gloria alpină,Şi limpedea lumină,Cântau cântări adânci.În marginea cărăriiO casă se-nălţase,Şi muşchiul de mătaseŞi vâscul o-mbrăca.Şi-n şoapta unei muziciNeauzite încă,În liniştea adâncă,O … Citește mai mult

Du Fu – Chiparosul Bolnav

de

Era chiparosul a obștii,mândrie,coroana lui păreaun baldachin,iar elca un dragon domnea-n câmpie,stăpân pe vânturi,neclintit, deplin.La umbra lui cea grea,în miez de vară,se adunau din jur la sfatmoșnegi.Cum să ghiceștică el trăgea să moară,supus unornecruțătoare legi?Cum fremăta,puternic în amiază,tristeții neplătindu-i birnicicând!Și iată,rădăcinile cedează,cad crengile,ca poamele, pe rând.Un fenix purpuriu,căinându-și puii,se vaietă,precum la cimitir.Doar bufnițeide-acum a plânge … Citește mai mult

George Popa – Noapte de Crăciun

de

Patru pereți, doi motani orbi, un brad, și o pânză de păianjen,Este natură moartă în seara de Crăciun.Doar afară larmă, chiote, miros de vin fiert și frigărui,Este doar un simplu tablou de Crăciun Fericit.George Popa25 Dec 2017

Eugenio Montale – Știri din Amiata – III

de

Cearta asta creștină, care n-aredecât vorbe de umbră, bocet lentce-ți aduce din mine? Mai puțindecât ți-a luat scocul ce dulceintră-n pământ în coaja-i de ciment.O roată de la moară, un vechi trunchi,margini ultime ale lumii. Se deșirăo căpiță de fân: târziu ieșițisă-mi lege veghea de-al tău adâncsomn care îi primește, vin ariciisă se adape la … Citește mai mult

Mircea Ciobanu – Trei Cântece

de

I.Cântată-n dungă zile-ntregi,pe buze frunza de stejarevaporează seve recişi presimţiri de gust amar.Cu ochii de pe roci alegun semn al dansului – şi cântla pândă, şi bolnav m-aplecsub cerul care-a fost pământ.Eu însumi cânt, dar înruditprin umbră cu argila, jurcă umbra care înmiitîmi poartă paşnicul contur.e-a unui rătăcit pe drumşi-a unui prins la-ntretăiericu îndoiala-n piept: … Citește mai mult

Mircea Ivănescu – Grădina în Ploaie

de

Fragii bolnavi — în primul rând, cerul bolnavși care aruncă luminiscențe mortuare pe fețelecelor din jur — (și tu ești la mijloc, și ostrețelegardurile dinspre cărarea prăvălită spre apă puhavbolborosind, dincolo nu-ți mai ascund spaimape care o ai despre locul acesta de putreziciune și lespeziascunse prin iarba bătută de vânt).Arborescenteabia verzi și legănate dar străvezii-mi … Citește mai mult

Mircea Dinescu – Salonul de Toamnă

de

Imaginația nu costă nimicși asta o știe cel mai bine Dumnezeu-pictorulîn septembriecând profitând de umezeala săraculuideschide o expoziție impresionistă în zidul jilav(mici pete neînrămate, voluptuoasa igrasie ce-l excită pe Manetde care nici popa nici primarul dornic de ceremoniin-au habaraltfel, de bună seamă, s-ar fi tăiat o panglicăs-ar fi rostit discursuri ar fi gâlgâit șampaniași critica … Citește mai mult

Cosmin 13 – Buy Now

de

Failureboys peste tot înzona de pământ, oricândprivesc un orizont etericprivesc orizontal invers în oglindăcugetând, speranțe falseviața e un joc de zarpun pariu că-s arse, șanse destrămate, toatevăpăi eterne țin flacăra aprinsăard încet până trec în neființăfără să simt durere, e obișnuințăcredință oarbă să cred în mine, fiindcămâine e o nouă zi ca ieritu degeaba mai … Citește mai mult

Corneliu Vadim Tudor – Natură Moartă cu Gardenii

de

Zorii de cenușă, prundul unei lacrimiUmbria odăii, precista cu criniNoaptea de iubire cade-n agonieFără ea, femeie, devenim străiniPeștera ferestrei luminează straniuTremură-n leșie părul tău bogatSoarele își pune purpura de zdrențeRege fără țară, imoral prelat.Parc-ar fi de ceară mâna ta frumoasăPâlpâind la focul unui mic rubinȚipă trist cocoșii, înălbind mesteceniZgomotoși zidarii dimineții vinEu rămân de pază, … Citește mai mult