Versuri corectate și adnotate
În satul în care mă-ntorc.În satul în care mă-ntorcCeasuri cu cuc sfarmă vremeaȘi mari bucăți de tăcereZac sparte în praful din drum.Acele se învârt cu hărnicie,Arătând mereu ceva de neprivit.Orele au căzut de mult,Acele aleargă fără sfârșitȘi dezorientat, când și când,Cucul apare și-anunțăSfârșitul lumii, cântând.
I.Tu ești captivă și mult prea naivă, e-adevărat,Iar brațele mele te țin cât pot ele, iubire.Vise uitate și lacrimi sărate tu mi-ai lăsat,La despărțire-ai plecat în neștire, iubire. Refren:Frumoase zile-au fost,Când visele aveau un rostȘi când iubirea mea,Mai însemna ceva.În noapte te chemamȘi mâinile-ți sărutam,Dar din păcate n-am știut,Să te iubesc mai mult. II.Un suflet … Citește mai mult
Stăm paznici la aceste ape,Unde ne-au căzut jucăriileȘi nimeni nu vine să scapeAscunse-ne bucuriile.Ne-au crescut și bărbi de așteptare,Ca piticilor dintr-un basm oarecare.Ne-au fulgerat pe creștet stele,Că teamă ne-i cu armele-n răstele.
Aud sunând departe-n munțiPlânsetul lupilor cărunți.Bătrâne mori de apă crescÎn somnul meu copilăresc.Pe degetul de mijloc portInelul vechi al unui mort.Mi-e dor de-un ied, de-un mânz nebunPe câmpuri desenat cu fum.Dintr-un copac mi-aș face-n somnO aspră mantie de domn.Eu numai noaptea stau și cântC-un deget retezat de vânt.
Gândeam: cantata e cântatăÎntre aceste săli pustii.O, cine mi-ar fi spus odatăCă toate le voi moșteni:Și punți, și lebede, și granguri,Și porțelanuri chinezești,Palatul tot, străpuns de granguri,Și teii cu splendori cerești,Chiar umbra mea, sluțind-o dințiiAtâtor spaime vechi și noi,Cămașă lungă-a pocăinții,Și liliacul de apoi.1958
E Carmen dansândpe străzile Sevillei.Alb îi e părulși ochii-i sticlesc.Fetelor,trageți perdelele!.Pe creștet îi stă încolăcitun șarpe galbenși se visează dansândcu-adoratorul de altădată.Fetelor,trageți perdelele!.Pustii sunt străzile șiîn depărtări se ghicescinimi andaluzeneliniști vechi cântând.Fetelor,trageți perdelele!
Mă gândesc cum eram amândoiCa într-o poveste cu un cer fără noriPriveam pe ascuns o poză cu tineȘi mă gândeam cât ne era de bine…Acum totul s-a dus și tu ai plecatDoar durere și umbră în urma ta ai lăsatDar eu nu te-am uitat și mereu te-am visatFericit era sufletul meu, acum e supărat.Mă simt … Citește mai mult
Mama, eu te-am visat trecândPe-un fir de nor, pe-un câmp de zare,Firavu-ți trup amestecândCu zbor de păsări călătoare. Mama, eu te-am strigat să stai,Era un drum ciudat, de spume:Unde plecai, de ce plecai?Spre care început de lume? Erai frumoasă și aveaiAripi de înger, albe, mama,Și te strigam și n-auzeaiSau nu vroiai și mi-era teamă. Acele … Citește mai mult
– Lui O. A. L. -kaia –.Sub ape-o treaptă ca o râpă-adâncăDucând spre-mpărăția lui Neptun:E Scandinavia ce doarme încă,Nălucă-n vălu-i de ninsori, străbun.Cântarea tace, muzica e mută.Văzduhul însă-i ars de-aroma lor.Și iarna albă, în genunchi căzută,Pios se uită-n ochii tuturor.25 septembrie 1964
Se-aud colindele încet pe caleȘi rar le tulbură vreun ecouCând ademenitor poftesc în valeSă intre-n casă anul cel mai nouÎi așteaptă oamenii plini de mirareCă au venit pesemne prea curândCă tot îmbătrânesc cu disperareȘi că mai mor și ei din când în când. Ascultați colinda tristăAscultați colinda mea. Că le e greu să tot își … Citește mai mult