Versuri corectate și adnotate
Nimeni pe cărare, și nimic, nimic decât mure,mure de o parte, de alta, deși mai mult către dreapta,o cărare de mure, coborând în ocoluri, și marea.Undeva la capăt, gâfâind. Murele,mari ca buricul degetului mare, oarbe ca niște ochi,ebonii în gardurile vii, groase,cu sucuri albăstrii-roșiatice. Și mi se lasă pe degete.N-am cerut o asemenea frăție de … Citește mai mult
Un surâs s-a prelins în iarbă.Irecuperabil!Și dansurile tale nocturneUnde se vor pierde? În matematici poate?Aceste pure salturi și spiraleDe-a pururi vor străbate.Prin noaptea lumii, nici eu nu voi rămâneCu totul golită de frumuseți, de darulRespirației tale ușoare, sau de mireasma ierbiiAtinsă de somnul tău, înflorire de crini.Carnea lor nu suportă nicio atingere.Calele, cute de gheață-ale … Citește mai mult
Lumea unui melc pe tipsia unei frunze.Nu-mi aparține. Să nu o accepți.Acid acetic într-o butelie sigilată.Nu-l accepta. Nu-i autentic.Un inel de aur cu soarele-n el.Minciună! Minciună și necaz.Gerul pe-o frunză, imaculatul.Cazan, sporovăind și pârâind.De unul singur pe culmea fiecăruia.Dintre cei nouă Alpi negri.O tulburare-n oglinzi.Marea sfărâmându-și oglinda cenușie.Dragostea, dragostea, anotimpul meu.
Degetele negre ale chiparosului amenință.Nori reci trec pe deasupra.Tot astfel surdo-muțiiFac semne orbilor, și rămân neștiuți.Mie îmi plac declarațiile negre.De pildă, norul acela, fără chip!Alb ca albul ochilor tot!Ochiul pianistului orbLa masa mea pe vaporPipăia după mâncare.Degetele lui aveau nasuri de nevăstuică.Nu mă puteam opri să-l privesc.El auzea Beethoven;Chiparos negru, nor alb,Complicațiile oribile.Capcane pentru degete … Citește mai mult
Maci delicați, firave limbi de infernAți putea să răniți?Scânteiați. Nici nu pot să v-atingMâinile-mi trec peste voi. Nu mă ardeți deloc.Și-ostenesc privindu-vă lungCum sclipiți tremurat și roșu ardent, ca al gurii contur.Un contur abia sângerând.Cu petale puțin sângerii!Înăuntu-s esențe ce nu pot s-ating.Pe unde vi-i opiul – capsule de vis?O, de-aș putea sângera sau dormi!Or … Citește mai mult
O grădină de guri întinse. De purpură, negre, cu stropi stacojii,Mândrele corole se înfoaie, aruncându-şi în spate mătăsurile.Moscul lor se înstăpâneşte, cerc după cerc,Într-o fântână de mirosuri, atât de grele că abia le inspiri.Hieratic în halat, maestru al albinelor,Te mişti printre stupii cu multe pieptare,Inima mea sub piciorul tău, soră cu piatra.Gâturi de trompetă se … Citește mai mult
Câmpurile pășesc îndepărtându-se întru alb,Făpturi sau stele.Mă privesc triste, le dezamăgesc.Trenul lasă în urma lui o linie de suflare.O, încetule.Cal de culoarea ruginei,Copitele tale, clopote dureroase –Toată dimineața asta.Dimineața s-a înnegrit cu încetul,O floare a renunțat.Oasele mele au cuprins o tăcere, îndepărtatele.Câmpuri îmi topesc inima.Mă amenință.Că au să mă lase să trec spre un cerFără … Citește mai mult
Eu-s o șaradă-n nouă silabe,Un elefant, o casă masivă,un pepene hoinărind pe doi cârcei de viță,o poamă roșie, de fildeș, frumoși căpriori!Această pâine e dolofană cu bulbucătura ei de drojdie,Sunt cu zimți banii nou bătuți în punga asta pântecoasă.Eu-s un drum, o scenă, o vită cu puiul în burtă,M-am îndopat cu un sac de mere … Citește mai mult
Cuvântul unui melc în palma unei frunze?Nu-i de la mine. Nu. Să nu-l accepți.Acid acetic într-o cutiuță-nchisă?Să nu-l primești. Nu-i veritabil.Un inel de aur cu soarele-n el?Minciuni. Deșertăciuni. Durere.Chiciură pe-o frunză, imaculatul cazan.Bolborosind și troznind.De unul singur în piscul fiecăruia.Dintre cei nouă Alpi negri.Cutremurare-n oglinzi.Marea-și scufundă oglinda-i de cenușă -.Iubire, iubire, tu anotimp al meu
Lalele sunt din cale afară de vii și aici e iarnă.Totul e atât de alb, de tăcut, și-ngropat în zăpadă.Singură zăcând în tăcere mă deprind cu linișteaÎn timp ce lumina se odihnește pe albii pereți, pe pat și pe mâini.Sunt nimeni; nu mai am de-a face cu nicio explozie.Numele și veșmintele mele le-am cedat infirmierelor.Legenda … Citește mai mult