Versuri corectate și adnotate
Când bronzul, stânca, apa sau pământul,Tristei pieiri i se supun, cum oareMai poate frumusețea lua cuvântul,Putere neavând nici cât o floare?O, cum să facă față blânda boareAsediului brutal al vremii rele,Când nici chiar piatra nu-i destul de tare,Iar porți de-oțel, în timp, decad și ele?O, gând înfricoșat! Cum s-ar puteaS-ascunzi de timp al timpului odor?Ce … Citește mai mult
Sonet tradus de Ion Frunzetti.Noi doi, da-mi drept s-o spun, rămânem doi,Chiar dacă una dragostea ne face.Așa port singur pata de noroiPe care s-o-mpărțim nici nu mi-ar place.Iubirile din noi au doar un leac,Deși ne răzlețiră sorți potrivniciCe, chiar de nu-i vin dragostei de hac,Din nopți de-alint pot face nopți de schivnici.Eu nu-ți pot nici … Citește mai mult
Că ea este a ta nu-s supărat,Cu toate c-am iubit-o mult de tot,Ci că tu ești al ei m-a întristatȘi c-am pierdut în dragoste, socot.Dar eu vă iert iubirea-aceasta rea,Căci o iubești că o iubesc și euȘi ea de drag să mă rănească vreaCu-al meu amic, ca s-o accept mereu.Dacă te-alung, iubita te va lua,Dac-o … Citește mai mult
De nu e nou nimic și tot ce este-aMai fost cândva, o, mintea cum se minte!Născând idei în zilele acesteaEa naște-un prunc născut mai înainte.O, de-ar putea din cronici să apară –Dând soarele cu veacuri înapoi –Icoana ta de-atunci, când prima oarăDin duh în slovă prins-ai forme noi.Abia atunci aș ști cum Lumea VecheTe preamărea … Citește mai mult
Nici teama mea, nici sufletul profetAl lumii ce prin vremuri a privitNu pot să spună sigur şi concretC-al meu amor va lua cândva sfârşit.Luna eclipse multe-a îndurat,Ursite rele râd de ce au spus;Ce e nesigur pare-adevărat,Măslinul pace veşnică-a adus.Cu-acest balsam de timp vindecătorIubitu-i viu, iar Moartea m-a ferit;În bietu-mi vers voi fi nepieritorCând triburi mute … Citește mai mult
Ah, muza mea, ce lipsă-n exprimare,Deși are câmp larg să mă inspire,Încât subiectul e mai de valoareDecât în versuri lăudat de mine!Nu mă blama că nu mai pot să scriu!Tu în oglindă ai să vezi un chipCe surclasează versul meu pustiu,Făcându-mă să fiu disprețuit.N-ar fi păcat, în timp ce lupt să-ndrept,Să stric de fapt ce-a … Citește mai mult
Cândva, în poezii am cam mințit:„Nu pot iubi mai mult”, așa-am pretins,Dar mintea mea apoi s-a dumirit,Că flacăra a ars tot mai aprins.Iar Timpul trece și al lui hazardFăgăduințe, legi, va nimici,Distruge țeluri, ia al feței fardȘi iscusite minți va rătăci.Mă-ntreb atunci, când Timpul e tiran,De ce n-am zis, „La maximum iubesc”,Și chiar știind cum … Citește mai mult
Cum să îţi cânt valoarea-n mod decentCând tu eşti partea bună ce-o vădesc?Şi la ce bun s-arăt al meu talent?Nu sunt fudul atunci când te cinstesc?Şi-atunci, mai bine să ne despărţim,Trăind iubirea noastră separat,Ca astfel, când departe o să fim,Să-ţi dau ce meriţi tu cu-adevărat.Absenţă! Ce tortură, ce mai dor,De nu te-ai comporta indiferentStârnind în … Citește mai mult
Ca un actor ce-abia a debutat,Care, cu trac, își uită partitura,Sau ca un animal înfuriat,Ce-și pierde forța întrecând măsura;Așa și eu, de teamă, am uitat,Ceremonia dragostei să-nchei,De prea multă iubire am clacat,Strivit de chiar povara dragostei.O, ochii mei să fie elocvența,Muți mesageri dând inimii cuvânt,Pledând iubirea, vrând și recompensaMai bine decât vorba spusă-n vânt.Ce-a scris … Citește mai mult
Când văd că orice lucru care creșteNumai o clipă poate fi perfect;Că scena lumii un spectacol esteInfluențat de stele în secret;Și când observ că oamenii trăiescCa plantele, sub chiar același soare,Lăudăroși fiind pân’ ce descresc,Și faima li se pierde în uitare;Mă poartă gându-atuncea la schimbareCe tânăr te aduce-n fața mea,Unde timpul și moartea pun la … Citește mai mult