sonetul 42

William Shakespeare – Sonetul 42 [Sonnet XLII]

de

Că ea este a ta nu-s supărat,Cu toate c-am iubit-o mult de tot,Ci că tu ești al ei m-a întristatȘi c-am pierdut în dragoste, socot.Dar eu vă iert iubirea-aceasta rea,Căci o iubești că o iubesc și euȘi ea de drag să mă rănească vreaCu-al meu amic, ca s-o accept mereu.Dacă te-alung, iubita te va lua,Dac-o … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul XLII

de

Regretul nu-i că ea îți aparține,Iar eu revărs prinosul de iubire,Ci este-acela că și ea pe tineA pus gingaș de-a pururi stăpânire.Iubirii voastre nu-i găsesc acuze;Deși o-ndrăgești știind cât mi-e de dragăȘi-amorul ei împărtășit abuz e,Încuviințez și iert tot ce vă leagă.Dacă te pierd, o alta te câștigă,Pe ea de-o las, prietenul o găsește,Voi împreună, … Citește mai mult