sonnet

William Shakespeare – Sonetul XLIV. If the Dull Substance of My Flesh Were Thought

de

Aerul pur și focul arzătorSunt doar cu tine, oriunde-aș fi eu;Primul e gândul, cel’lalt al meu dor,Prezenți-absenți, apar-dispar mereu.Când pleacă-aceste două elementeLa tine, cu a dragostei solie,Ființa mea, cu două doar prezente,Moare cuprinsă de melancolie;Până ce viața mi-o vor recompuneRapizii mesageri ce s-au întorsSă-mi dea asigurări că totu-i bineIar despre tine că ești sănătos.Mă bucur, … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul 23

de

Cum pe o scenă bietul cabotinÎși uită rolul, că-i e temător,Iar animalul, de mânie plin,Se moleșește-apoi foarte ușor.Neîncrezător, mai uit și eu să spunCuvinte de iubire fel de felȘi singur mă iubesc, pierzând ce-i bun,Împovărat de-acest amor rebel.Dar cu privirea mea plină de dor,Din piept cuvinte parcă profețind,Ce vrea și recompensă și amorVoi fi mai … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul 111

de

O, ceartă soarta azi de dragul meu,Zeița vinovată c-am căzut,Că nu mi-a dat în viață ce-am vrut eu,Ci doar un rol, să mă comport plăcut.De-aceea am și fost stigmatizat,Iar firea mea cumva s-a murdăritCum boiangiul mâna și-a pătat;Tu roagă-te să fiu reînnoit.Și între timp, cuminte voi sorbiOțet de leac, să curăț răul meuȘi că-i ceva … Citește mai mult

Elizabeth Barrett Browning – Sonetul XXVIII

de

Scrisori ce am sunt moarte, albe, seci,Însă par vii şi freamătă când vreauSfoara s-o scot şi-n poală să le iauCu mâini care-mi tremură şi-s reci.Şi el scria – Amici suntem şi deciÎn zi de Mai voia ca eu să stauSă-mi simtă mâna, tandru să i-o dau,Lucru banal; vărsat-am lacrimi zeci.Şi tremurând, „mi-eşti dragă”, am citit … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul 4 [Sonnet IV]

de

De ce să irosești ce-ai moștenit,Splendoarea ta și ochii tăi frumoși,Natura dă cu gândul la profit,Dar numai celor buni și generoși.Avar frumos, de ce-abuzezi acumDe-acest belșug ce ți s-a dat din plin?Zaraf ratat, de ce preschimbi în fumO sumă mare, dar trăind meschin?Căci dacă totul pentru tine vrei,De eul tău ascuns nu-ți va păsa,Iar când … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul 127 [Sonnet CXXVII]

de

În vremuri vechi, bruneta displăcea,Sau dacă nu, sfida ce-i minunat,Însă acum, când mândră e și ea,Tot ce-i frumos a fost dezonorat.Căci de când mâna Firea-a imitatȘi chipul hâd cu fard l-a împodobit,Orice obraz frumos e profanat,A decăzut și e disprețuit.Iubita are ochi întunecați,Precum o bocitoare din popor,Născuți urâți, sunt minunat pictațiSfidând semeț efortul creator.Dar când … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul 21 [Sonnet XXI]

de

Eu nu-s ca Muza aceea, inspirat,Ce-n vers al frumuseţii fard a pus,Ce ca podoabă cerul l-a luatŞi cu splendori iubitul şi-a sedus,Făcând un cuplu, pot să îl comparCu soare-lună, mare şi pământ,Cu florile de-April, cu tot ce-i rar,Şi cu rotunda boltă ca veşmânt.Fă-mă fidel în dragoste şi-n scris!Şi crede-mă, am un amor curatCa mama unui … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul 57 [Sonnet LVII]

de

Sunt robul tău și cum să te slujescDecât îndeplinind dorința ta?Eu vreme n-am de-ajuns să cheltuiesc;Fac tot ce-mi ceri, atât cât voi putea.Lumea, stăpâne, pentru timp n-o cert,Dar eu mă uit la ceas necontenitȘi-a lipsei tale amărăciune-o iertȘi că pe robul tău l-ai părăsit.Și nu cutez să-ntreb cu gând gelosCu ce te-ocupi și unde stai … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul 37 [Sonnet XXXVII]

de

Cum tatăl decrepit e încântatSă-și vadă fiul sprinten și voios,La fel și eu, de Soartă vătămat,Mă bucur că ești vrednic și serios;Căci dacă ești frumos, bogat, deșteptȘi altele, chiar una-ar fi de-ajuns,Acestea-s un blazon pe al tău pieptȘi-a mea iubire-n toate a pătruns;Așa că nu sunt șchiop, sărman, hulit,Atâta timp cât umbra ți-o zăresc,Căci din … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul 115 [Sonnet CXV]

de

Cândva, în poezii am cam mințit:„Nu pot iubi mai mult”, așa-am pretins,Dar mintea mea apoi s-a dumirit,Că flacăra a ars tot mai aprins.Iar Timpul trece și al lui hazardFăgăduințe, legi, va nimici,Distruge țeluri, ia al feței fardȘi iscusite minți va rătăci.Mă-ntreb atunci, când Timpul e tiran,De ce n-am zis, „La maximum iubesc”,Și chiar știind cum … Citește mai mult