sonetul XV

Rainer Maria Rilke – Sonetul XV

de

Așteptați… e gustos… Se și duce… s-a rupt.Puțină muzică doar, un zumzet ușor –:fete, voi, calde, fete, tăcutelor,dansați aroma-ncercatului fruct.Dansați portocala. Cine-o poate uita,cum înecându-se-n sine, înverșunatdulceața și-o-nfruntă. A voastră era.Din nou, savuroasă, spre voi s-a-nturnat.Dansați portocala. Din voi azvârlițimai cald peisajul: matur să dogoareîn aerul patriei! Învăpăiatemiresme, miresme iscați! Înrudițicu pura coajă, șovăitoare,cu-al fericitei … Citește mai mult

Elizabeth Barrett Browning – Sonetul XV

de

Să nu m-acuzi, te rog, c-am afișatUn chip prea calm și trist în fața ta;Căci noi privim acum la altcevaȘi de-alte raze-i părul luminat.La mine tu te uiți preocupat,Ca la albina din borcan, cumva;Tristețea m-a închis în cușca saȘi să m-avânt nu am mai cutezat,C-aș fi căzut – sunt sigură – din zbor.Dar eu spre … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul XV: Când Văd Că Orice Lucru Care Crește

de

Când văd că orice lucru care creșteNumai o clipă poate fi perfect;Că scena lumii un spectacol esteInfluențat de stele în secret;Și când observ că oamenii trăiescCa plantele, sub chiar același soare,Lăudăroși fiind pân’ ce descresc,Și faima li se pierde în uitare;Mă poartă gându-atuncea la schimbareCe tânăr te aduce-n fața mea,Unde timpul și moartea pun la … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul XV

de

Când mă gândesc la lume ca perenă,Cum e perfectă doar pentru-o clipită,E-o simplă piesă pe-o imensă scenă,De stele, în secret, înrâurită.Când văd cum oameni cresc ca un răsad,Dospiti și nimiciți de-același cer,Fuduli cât sunt vânjoși, apoi decad,Luându-și fala-n colb după ce pier.Doar socotind la traiul schimbător,Și-n ochii mei mai tânără devii,Oricât e cursul de necrutătorSă-ți … Citește mai mult