William Shakespeare – Sonetul CXXVI. O, Tu, Minunatule Copil, Ce-n Puterea-Ți

O, tu, copile, care-ai prins în plasăA timpului clepsidră, a lui coasă,Care, îmbătrânind frumos, ne-arățiCe ofiliți iubiții tăi sunt toți— Dacă natura, peste tot stăpână,De la căderea-n gol te trage-n urmă,Are un scop: cu-a ei îndemânareTimpul să-l piardă, ora s-o omoare. Ci teme-te, o, tu, obiect de joacă;Ea-ți dă doar amânări, dar nu te scapă.Întârziată, … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul LXXXVIII: Când Să Mă Desconsideri Vei Pofti

Când să mă desconsideri vei pofti,Disprețul tău făcându-mă să-ndur,De partea ta și contra mea voi fi,Probându-ți cinstea, chiar de ești sperjur.Știind prea bine vina care-o port,Pot pune mărturie pentru tineDespre păcate-ascunse, ce mă rod,Încât vei triumfa, scăpând de mine.Iar eu, la rândul meu, voi câștiga,Căci doar, cu drag, la tine îmi e gându’,Chinul, ce mi-l … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul CVI: Când în Cronica Vremii Pierdute

Când în acele cronici din vechimeVăd în descrieri doar pe cei frumoșiȘi frumusețea celebrând în rimeApuse doamne, nobili curajoși,Atunci, eu în splendida-nșiruireDe mâini, picioare, buze, ochi, obraji,Văd exprimată-ntreaga strălucireNumai de tine stăpânită azi.Încât lauda lor e profețieDespre-acest timp, și te-a prefigurat;Abia întrezărind prin veșnicie,Dar neavând talent, nu te-au cântat.Și noi acum, avem ochi să privim,Și … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul CXXV. Were’t Ought to Me I Bore the Canopy

Mi-ar folosi să stau cu demnitateSub baldachin, să onorez serbări,Ori să clădesc pentru eternitateCeva sortit totalei ruinări?Nu i-am văzut vânând doar aparențaPe cei ce pierd chiar tot în goana lorDupă plăceri, disprețuind esența,Bieți bogătași, privind pierduți în gol?Nu, lasă-mă să-ți fiu eu credincios,Primește darul meu, din sărăcie,Care nu-i nici murdar, nici mincinos,E-un dar mutual, ce … Citește mai mult