William Shakespeare – Sonetul 18

C-o zi de vară cum să te compar?Tu ești cu mult mai blând și rafinat,Că mugurii în Mai de vânt tresar,Iar vara dă-napoi ce-a închiriat.Ochiul din cer lucește arzător,Dar alteori se-ascunde după noriȘi ce-i frumos e iute trecător,Din voia sorții oarbe, adeseori.Dar vara ta eternă va dura,Splendoarea ei mereu o s-o privești,Iar umbra nopții n-o … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul LXVI

Nu cred în piedici puse de norocUnirii sufletelor mari – iubirea,Iubire nu-i de-i face silei locTrădării răspunzând cu părăsirea.Oo, nu! Iubirea-i far aprins oricândFurtunile și bezna să le-nfrunte,Stea navelor ce rătăcesc purtând,Comori ce nu se știu sub ‘nalta punte.Iubire nu-i piața vremii chiar,De intră sub compasul coasei sale,N-o clintesc ani și n-o știrbesc măcarTăișurile clipelor … Citește mai mult

Ion Pillat – Scutul Minervei XII

XII.Icar cum îl sfidase cu aripe de ceară,l-a prăbușit Apollo pe-al mărilor podmol.Și pe Acteon care-i pândise trupul gol,prin câinii lui Diana l-a osândit să piară.Chiar Prometeu, când slăvii a smuls un foc în pară,el ce s-a vrut năprasnic al omenirii sol,pe stânci legat de Joe cu vulturii ocol,hrăni flămânde ciocuri din fierea lui amară.Și … Citește mai mult

Michelangelo – 83

În chipul tău frumos văd, seniore,cu greu pot spune în această viață:el sufletu-mi, ce încă-n trup se-agață,mi-l suie spre divine aurore….Mă clevetește vulgul prin agore,simțirea lui mi-o zvârle rău în față,dar pasiunea mea c-un strop nu-ngheață:rămân curat sub bârfele sonore.Frumosul izvorăște din fântânamilostivirii: știe și-o descarcăcel înțelept și-atotpătrunzătorul.Nu are alte mărturii țărâna,ce vin din cer… … Citește mai mult

Michelangelo – 155

Destinu-mi și splendorii tale raiulau, doamnă, felurindeurmări, spre-a mă deprindeîntre amar și dulce să-mi duc traiul.Dar când blândeții straiulîmbraci, și-arăți afarăsplendori dorinței mele arzătoare,ca zbuciumul și vaiul,plăcerilor dușmană,mă asuprește soarta și mă doare….Iar când ești, invers, binevoitoareși sufletu-ți ascultă,atunci nu-i milă multă!Din râs în plâns, extremele contrare,nu-i loc s’aline suferința-mi mare.

Mihai Codreanu – Sonetistul

Taci, nu striga, Revolta mea. Pe lirăNu vreau stidența gemetelor tale.Îți strânge-n frâu nemărginita jale,Răbdând arsura ei ca o martiră.Din orice frământări te zguduiră,Să-ți împletești covoare de petaleȘi să le-așterni pe-ntunecata calePe care Parcele ți-o hărăziră.Precum David din ropot de suspineȘi-a făurit cântările senine,Tu fă din plânsul tău literatură..Tu pune peste rana ta adâncăOlimpica sonetului … Citește mai mult

Mihai Eminescu – Icoană și Privaz

De vrei ca toată lumea nebună să o faci,În catifea, copilă, în negru să te-mbraciCa marmura de albă cu fața ta răsari,În bolțile sub frunte lumină ochii mariȘi părul blond în caier și umeri de zăpadăÎn negru, gură-dulce, frumos o să-ți mai șadă!De vrei să-mi placi tu mie, auzi? și numai mie,Atuncea tu îmbracă mătasă … Citește mai mult

Mihai Eminescu – Ah, Mierea Buzei Tale

Ah, mierea buzei tale am gustat-o,A buzei tale coapte, amorul meu;Zăpada sânului eu am furat-o,De ea mi-am răcorit suflarea eu;Ah, unde ești, demonico, curato,Ah, unde ești să mor la sânul tău!.Ce sunt eu azi? ­ o frunză, o nimică.Și-mi pare că am fost un împărat;Simțirea care sufletu-mi despicăE ca și când o lume mi-a furat;Ah, … Citește mai mult