Când văd că orice lucru care crește
Numai o clipă poate fi perfect;
Că scena lumii un spectacol este
Influențat de stele în secret;
Și când observ că oamenii trăiesc
Ca plantele, sub chiar același soare,
Lăudăroși fiind pân’ ce descresc,
Și faima li se pierde în uitare;
Mă poartă gându-atuncea la schimbare
Ce tânăr te aduce-n fața mea,
Unde timpul și moartea pun la cale
Ziua cum să ți-o facă noapte grea;
Luptând cu timpul doar de dragul tău,
Ce-ți fură el, prin vers restitui eu.
Sensul versurilor
Sonetul explorează natura trecătoare a frumuseții și a vieții, contrastând-o cu puterea iubirii și a artei de a învinge timpul. Poetul își propune să conserve frumusețea persoanei iubite prin intermediul versurilor, luptând astfel împotriva efectelor distructive ale timpului.