Că ea este a ta nu-s supărat,
Cu toate c-am iubit-o mult de tot,
Ci că tu ești al ei m-a întristat
Și c-am pierdut în dragoste, socot.
Dar eu vă iert iubirea-aceasta rea,
Căci o iubești că o iubesc și eu
Și ea de drag să mă rănească vrea
Cu-al meu amic, ca s-o accept mereu.
Dacă te-alung, iubita te va lua,
Dac-o alung pe ea, voi vă găsiți
Și astfel, cu-amândoi voi eșua,
Căci voi de dragul meu mă răstigniți.
Dar cu iubitul să fiu una pot
Și-așa mă mint că ea mă vrea de tot.
Sensul versurilor
Sonetul explorează complexitatea iubirii și a trădării într-un triunghi amoros. Vorbitorul este rănit de faptul că persoana iubită și prietenul său sunt împreună, dar încearcă să găsească o modalitate de a accepta situația, chiar dacă asta înseamnă să se mintă pe sine însuși.