Dante Alighieri – Din Vita Nuova
Așa gentilă și onestă-mi parestăpâna mea pe alții când salută,că limba, tremurând, rămâne mutăși nu cutează ochii s-o măsoare.De-i lăudată, trece gânditoare,smerit purtându-și grația-nnăscută;și pare că, din ceruri coborâtă,e pe pământ minunii-ntruchipare.Așa desfată-a ochilor lumină,că iscă-n piept o dulce fericire,de ne-nțeles cuiva ce n-o încearcă.iar de pe buze îi adie parcăzefir suav, cu izuri de … Citește mai mult