Radu Cârneci – Sonetul LIX
Pădurea stă cu săbiile scoase:luminii semn și armoniei pază,în sânu-i regnuri mari oficiazăîntr-un delir de temple fastuoase.Plutesc miresme-n pâcle tânguioase,ciripituri în liniște crestează,sălbăticiuni țin setea vieții treazăpurtând, neștiutoare, moarte-n oase.Acolo, eu, spre a sorbi putere,spre-a mă purifica acea pustiea liniștii: jur împrejur avere -.Departe veacul dur, și rana vieecou rămânâ și-n ecou tăcere:vreau clipa-aceea cât … Citește mai mult