Elizabeth Barrett Browning – Sonetul XXXIX

Deoarece putere tu poseziSă treci prin masca mea şi să priveşti(În care au lovit toţi anii-aceştiCu ploaia lor) şi sufletul să-mi vezi,Un martor stins al vieţii de corvezi,Acolo undeva cu drag zăreşti,În sufletul ce doarme ca-n poveşti,Un înger despre care sincer creziCă merge-n Rai – şi chiar dacă nu pierPăcate, griji şi moarte şi destin,Şi … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul XXXIX

Oh! Cum te pot cânta cum se cuvine,Când toată ești tot ce am eu mai bun?Ce haz are-o rugă pentru mine,Când ruga tot de dragul tău o spun?Chiar și așa, trăind-o separat,Iubirea nu mai poartă-același nume,Dar împărțind-o, te-aș fi înzestratCu tot ce numai ție-ți se cuvine.Absența, ești supliciu dovedit,Când tihna ta nu-mi e-ngăduitoare,Să destind timpul-n … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul 39 [Sonnet XXXIX]

Cum să îţi cânt valoarea-n mod decentCând tu eşti partea bună ce-o vădesc?Şi la ce bun s-arăt al meu talent?Nu sunt fudul atunci când te cinstesc?Şi-atunci, mai bine să ne despărţim,Trăind iubirea noastră separat,Ca astfel, când departe o să fim,Să-ţi dau ce meriţi tu cu-adevărat.Absenţă! Ce tortură, ce mai dor,De nu te-ai comporta indiferentStârnind în … Citește mai mult