Ah, muza mea, ce lipsă-n exprimare,
Deși are câmp larg să mă inspire,
Încât subiectul e mai de valoare
Decât în versuri lăudat de mine!
Nu mă blama că nu mai pot să scriu!
Tu în oglindă ai să vezi un chip
Ce surclasează versul meu pustiu,
Făcându-mă să fiu disprețuit.
N-ar fi păcat, în timp ce lupt să-ndrept,
Să stric de fapt ce-a fost atât de bun?
Căci eu, în vers, nu tind spre alt efect
Decât despre splendoarea ta să spun;
Ce versul meu nu poate să cuprindă
Ai să vezi tu, uitându-te-n oglindă.
Sensul versurilor
Poezia exprimă admirația profundă a poetului față de frumusețea subiectului său, recunoscând în același timp incapacitatea versurilor sale de a o cuprinde pe deplin. Frumusețea este atât de mare încât depășește capacitatea de exprimare a poetului.