Francesco Petrarca – Sonetul XLII [Il Canzoniere]
Ca să scape de jugul ce-l apasă ar prefera să se transforme în piatră.De-ar fi venit lumina lângă mine,ce ochii mi-i orbește avântată,ca Dafne în Tesalia odată,mă transformam și eu de tot, vezi bine.Însă ca ea nu poate fi oricineașa că eu (n-am inima speriată)aș vrea o piatră să devin, sculptatăcu tăieturi precise, foarte fine.sau … Citește mai mult