Versuri corectate și adnotate
Eu te sculptam în infinite feluriŞi-n fiecare-aceeaşi îmi erai:Regina câştigată în dueluriCu tot ce-mi rezerva un loc în Rai.Şi mi te-nchipuiam o nemurire,Scânteie-aprinsă-n lut pulsând şi golCa tot ce însemnase-nchipuirePrin gândurile-mi ce-ţi dădeau ocol.Mi te-am dorit cu zâmbetul pe buzeŞi-o nemurire-n vremea ce va fi,Iar ochii mei, atente călăuze,Te ridicau spre stele, zi de zi.Ei … Citește mai mult
Că fiecare-și are toamna lui,o știu, de-aceea, rogu-te, nu-mi spune!Sunt toamne rele, însă sunt și bune,de știi cum e aceasta, poți să-mi spui?Se coace mustu-n strugurii din vii,cu aur se-mprumută iar porumbul,să te iubească, simt că-mi vine schimbul,călcându-ți peste suflet cât nu știi!Nu crede-n prevestirile celeste,cât ține toamna-aceasta de poveste,să mă iubești, în stânga mea … Citește mai mult
Afară-i toamna, frunza-mprăștiată,Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri;Și tu citești scrisori din roase plicuriȘi într-un ceas gândești la viața toată. Pierzându-ți timpul tău cu dulci nimicuri,N-ai vrea ca nime-n ușa ta să bată;Dar și mai bine-i, când afară-i zloată,Să stai visând la foc, de somn să picuri. Și eu astfel mă uit din jet pe … Citește mai mult
E-o sfântă datorie căutareaDe forme noi, și asta ți se cere:Dar poți, ca noi, să judeci în tăcere,Și pas cu pas să-ți drămuiești mișcarea.Căci îngrădirea însăși, când e-n stare-aSupune spiritele, dă plăcere;Și opera-i deplină și-n putereCând îți alină-n sine însetarea.Și eu aș vrea-n artistice soneteSă fac plin de-ndrăzneală dintr-o datăTot ce-i mai bun în mine … Citește mai mult
Într-un poem făcut de Cummings de demult eraiubita lui ploaia, însă, iubito, tu ești lumina de soareprin aerul albastru fluturând, trezind cu o boaresuspine să te urmărească plânse cu irișii asemenea,părul tău strălucitor-din-umbră îmi lipsește mult preamult – de două săptămâni și astăzi. Ce chemi tu la o viață e o marefăptură a ta însăți, … Citește mai mult
Întins pe pământ, față-n față cu câmpul,Pe coasta Castiliei cea infinită,Stăteam într-o toamnă în ocru-nvelităȘi-n dulcele-i soare ce-apune cu timpul. Încet, deschidea întunericul plugul,În vintrele brazdei, în simpla-i ființă,Mâna lăsa să se scurgă sămânță,Ca întunericul să crească belșugul. M-am gândit să îmi smulg sentimentul profundCu tot cu-a mea inimă și să le cultivÎn pământul plăpând, … Citește mai mult
Cum zborul stă în aripa blajină,şi cum parfumul stă ascuns în floare,la fel stă-n foc sclipirea călătoareşi-albastrul pur în bolta cea senină;cum stă răcoarea-n unda cristalinăşi-n melodie dulcea consolare,şi bogăţia-n diamantul tare,aşa-i şi carnea mea de doruri plină.În tine, drag sonet, a mea tristeţe,se-adună ca-ntr-o apă ce bălteşte,îngrămădind splendori universale.Şi clară este marea-i frumuseţe,ca cerul … Citește mai mult
Din stampa chinezească îmi grăieșteUn pin ce vrea o viață să rezumeÎn scrâșnetul mai vechilor cutumeDin seva-n care, încă, scormonește.Cuvântul său încearcă să îndrumePuterea unui vânt ce-l depășeștePe linii moarte, unde el plăteșteCu ramuri ce se-nclină peste hume.E trist, căci prea puțini îi mai ascultăVorbirea șuierată printre aceSpre spectatorii care nu exultă.E-o falsitate care îmi … Citește mai mult
Când primăvara-n muguri părea că se deșteaptăȘi vârfurile ierbii-ncepeau a se-nălța,Din scara de-anotimpuri, s-a scufundat o treaptăȘi s-a trezit pământul acoperit de nea.Pe câmpurile albe, abia întorși, cocoriiAr vrea să-nceapă dansul, dar pașii obosițiMai lasă doar în gânduri și-n ochi speranța-n zoriiCu nori plângându-și soarta, de Soare copleșiți.O noapte friguroasă, încet-încet, se lasăPe lumea cu … Citește mai mult
S-au apucat afonii de soneteȘi scriu întruna, nu se mai opresc,De-mi vine să le spun, când le citesc:– Ce-ar fi să scoateți mâinile din ghete?.Când ritmul este iamb în versul vostru,Accentele-s, la voi, din doi în trei,Nu ca în versul plopilor aceiCe nu au soț, dar știu trecutul nostru.De-ați folosi și voi, un pic, tam-tam-ulCu … Citește mai mult