Daniel Vişan-Dimitriu – Sonetul Viselor Confuze
Eu te sculptam în infinite feluriŞi-n fiecare-aceeaşi îmi erai:Regina câştigată în dueluriCu tot ce-mi rezerva un loc în Rai.Şi mi te-nchipuiam o nemurire,Scânteie-aprinsă-n lut pulsând şi golCa tot ce însemnase-nchipuirePrin gândurile-mi ce-ţi dădeau ocol.Mi te-am dorit cu zâmbetul pe buzeŞi-o nemurire-n vremea ce va fi,Iar ochii mei, atente călăuze,Te ridicau spre stele, zi de zi.Ei … Citește mai mult